Romania ca o prada - Radu Theodoru

RĂZBOIUL PSIHOLOGIC

O PUNERE ÎN TEMĂ. Cunoscut din cele mai vechi timpuri, practicat de toate armatele lumii, de toate centrele de putere pentru a destabiliza "ţinta" sau inamicul, pentru a-i anula moralul, războiul psihologic s-a constituit ca o categorie bine definita de agresiune, cu doctrină, strategie, tactică, dotare si logistică proprie în timpul şi după cel de-al doilea război mondial. Fiind legat de mijloacele de informare şi-a perfecţionat strategiile în interdependenţă cu perfecţionarea telefoniei, radiofoniei, cinematografiei, televiziunii, parapsihologiei, gazetăriei, tiparului, electronicii şi ciberneticii, având ca obiectiv principal manipularea gândirii, sentimentelor, acţiunilor şi comportamentelor indivizilor, unor categorii socio-profesionale alese ca ţinta sau a maselor; manipulare care să destabilizeze ţinta, sâ-i diminueze sau să-i anuleze unitatea de voinţă, sâ-i paralizeze viteza de reacţie, să creeze confuzii şi panică socială, să macine unitatea naţională a ţintei, activând forţele centrifuge materializate prin conflicte interetnice şi interconfesionale, sau prin aţâţarea rivalităţilor politice.

• In războiul psihotronic un rol important îl are mass-media prin posibilitatea de a depotenţa informaţia. Desigur informaţia în înţelesul ei ştiinţific, filozofic, dar şi în înţelesul ei uzual. Adică o realitate care determină mişcarea materiei, calitatea existenţei de a fi organizată şi capacitatea sa de a organiza, de a ierarhiza în sisteme, după definiţia academicianului Mihai Drăgănescu. A depotenţa informaţia înseamnă a dezorganiza. La nivelul stat naţional, societate naţională, naţiune, depotenţarea, manipularea şi demotivarea informaţiei poate conduce la perturbaţii macro şi mîcro-sociale, la anularea coeziunii, la dezorientare şi demobilizare psiho-moralâ. la subminarea capacităţii de rezistenţă a naţiunii. Exemplul tipic de război psihologic dus împotriva României îl constituie evenimentele din decembrie 1989 şi întreaga perioadă care i-a urmat.

PROTOCOALELE ŞI RĂZBOIUL PSIHO­LOGIC...

Protocolul 14... Masele vor deveni atât de sătule de schimbările fără sfârşit ale administraţiei pe care noi le vom instiga printre creştini când vom submina instituţiile lor guvernamentale încât vor tolera orice din partea noastră.

Protocol 2... Există o mare forţă în mâinile guvernelor moderne care pune în mişcare spiritele popoarelor şi aceasta este presa... Dar guvernele sunt incapabile de a profita de această putere şi ea a căzut în mâinile noastre.

Protocol 3... Ziarişti întreprinzători şi pamfletari îndrăzneţi atacă zilnic personalul administrativ al naţiunilor, abuzul lor de autoritate, prepară definitiv prăbuşirea tuturor instituţiilor şi acest lucru va provoca lovituri care vor veni de la populaţia înfuriată.

Protocol 7... Noi trebuie să forţăm guvernele creştine să adopte măsuri care vor ajuta vastul nostru plan care se apropie deja de ţinta sa triumfătoare, exercitând o presiune asupra opiniei publice... şi care în realitate este formată de noi prin ajutorul aşa-numitei puteri a presei. Cu puţine excepţiuni ea este deja în mâna noastră.

Protocol 12... Noi vom trata presa în felul următor: ...vom pune şaua pe ea şi vom tine strâns frâiele. Vom face acelaşi lucru şi cu celelalte publicaţiuni... cum am putea scăpa noi de atacurile presei dacă am rămâne expuşi criticei prin pamflete şi prin cărţi... Şi acum ATENŢIE ROMÂNI:

Poporul nu va primi nici o ştire care sa scape de sub supravegherea noastră. Noi am obţinut deja aceasta, în timpul de faţa, prin faptul ca toate ştirile sunt recepţionate prin diferite agenţii unde ele sunt centralizate din toate părţile lumii... Literatura şi jurnalismul sunt două din cele mai importante forţe educative şi în consecinţă guvernul nostru va deveni proprietarul celor mai multe jurnale... Daca noi permitem 10 ziare private, noi vom organiza 30 proprietatea noastră... Aceasta nu trebuie observată de public, pentru care motiv toate jurnalele publicate de noi vor fi cu aparenţă de opiniuni şi tendinţe cu totul contrarii, câştigând astfel încrederea şi atrăgând pe adversarii noştri "astfel vor cădea în cursa noastră şi vor fi făcuţi inofensivi"... Mai înainte de a accepta o lucrare pentru tipărire scriitorul sau editorul trebuie să obţină autorizaţie de la autorităţi. Astfel noi vom cunoaşte în prealabil ce atacuri se prepară contra noastră şi vom fi în stare să le contracarăm publicând mai înainte explicaţiuni asupra subiectului... Printre acele organe care ne ataca pe noi vor fi organe create de noi şi ele vor ataca exclusiv acele puncte pe care noi plănuim să le schimbăm ori să le eliminăm... Noi vom birui pe adversarii noştri cu siguranţă din cauză că ei nu vor mai avea la dispoziţia lor nici un organ de presă. Pretextul pentru a suprima o publicaţiune va fi acela că excită spiritul public fără motiv sau raţiune.

Baronul Moise Montefiore... Atâta timp cât noi nu vom ţine în mână presa din lumea întreagă, orice ai face este zadarnic. Noi trebuie să stăpânim sau să influenţăm ziarele din lumea întreagă în scop de a lega la ochi şi a amăgi poporul¹⁰⁴.

Protocol 5... Noi trebuie să dirijăm educaţiunea societăţii creştine în aşa fel încât sa pătrundă în ea slăbiciunea descurajării în faţa oricărei întreprinderi care cere iniţiativă.

Protocol 9... prin presă, libertate individuală şi mai important ca toate, prin educaţie şi cultură, noi am sfărâmat piatra fundamentală a existenţei libere... ATENŢIE ROMÂNI: ... Noi am rătăcit, am năucit şi demoralizat tinerimea creştină prin mijlocul unei educaţii cu principii şi teorii false pentru noi, dar pe care noi le-am inspirat lor.

Protocol 14... ...In ţările numite înaintate noi am creat o literatură absurdă, murdară şi dezgustătoare.

Protocol 5... în societatea creştină noi am plantat discordia şi protestarea.

OBIECTIVE. STRATEGII. Conform Protocoalelor, conform intereselor Alianţei Universale Israelite de a transforma România într-o Judenland, conform locului rezervat României în strategia cuceririi puterii mondiale atât ca bază de operaţii, cât şi ca furnizoare de venituri substanţiale pentru finanţa internaţională suprastatală, războiul psihologic purtat de evreime împotriva poporului român a avut două aspecte caracteristice. Unul corelat la războiul mondial psihologic purtat de Alianţă, cu interdependenţe zonale, regionale şi continentale; celălalt aspect vizând obiectivele româneşti alcătuite în structurile care determinau şi fundamentau sistemul statului naţional unitar. Alianţa Universală Israelită având în România ramificaţii legale: Alianţa Evreilor Pământeni, franc-masoneria şi partidul comunist a acţionat strategic pe două direcţii ofensive, care răspundeau perfect situaţiei geo-strategice a ţârii aflată în hotar cu Rusia intrată încă de la jumătatea secolului trecut în strategia Alianţei pentru realizarea revoluţiei mondiale şi după 1917 cu Uniunea Sovietică unde Alianţa experimenta varianta iudeo- comunistă a construirii Republicii Universale. Prima direcţie de ofensiva viza nerealizarea Unităţii Naţionale, că după înfăptuirea Unirii Principatelor şi a Marii Uniri sa-şi concentreze toate forţele pentru a destabiliza şi fragmenta statul naţional unitar; a doua direcţie de ofensivă a vizat descompunerea morala şi spirituala a poporului român pentru a putea fi exploatat în cadrul sistemului capital­ist, valorile exploatate fiind tezaurizate în Occident, parte din ele slujind la construirea statului Israel.

• Prima direcţie de ofensivă a fost dirijată spre categorii socio-profesionale ostile capitalismului, exploatate sângeros de potentaţii acestuia, evreii; folosind doctrine socialiste şi comuniste, având ca obiectiv dezmembrarea României, sovietizarea ei; cu începere din deceniul al doilea al secolului al XX-lea folosind ca port-stindard partidul comunist condus de evrei.

• A doua direcţie de ofensivă a fost dirijată spre vârfurile politico-economice şi culturale spre a le anula rezistenţa, spre a le corupe şi a le transforma în unelte servile prin intermediul cărora sa poată fi stoarsă economia naţională, capitalismul rămânând alternativa salvatoare în cazul când experienţa comunistă ar eşua.

• Pentru realizarea scopurilor propuse de către războiul psihologic purtat de evreime împotriva poporului român, corelat cu războiul juridic, demografic şi economic, strategii au numit, analizat şi determinat obiectivele războiului şi anume: opinia publică, cultura naţională, artele, spiritualitatea, ţinând cont de învăţăturile lui Marx care defineau relaţiile dintre clasele sociale şi mijloacele de producţie, precum şi de complexitatea relaţiilor inter-etnice, inter-confesionale, inter-culturale.

• Războiul psihologic a fost purtat fără întrerupere împotriva României de la jumătatea secolului trecut până astăzi şi va fi purtat în continuare până când umanitatea sătulă de dominaţia feroce a capitalului financiar suprastatal va pune capăt imperiului mondial iudaic; sau, conform previziunii Protocoalelor, obosita, derutată, destabilizată va accepta sclavia în imperiul universal condus de "poporul ales".

ARME. Prima şi cea mai eficientă armă de atac a fost şi este presa folosită să destabilizeze şi să exploateze opinia publică, să compromită, să minimalizeze şi să ridiculizeze cultura, artele şi spiritualitatea naţională, să dinamiteze ideile lor fundamentale născute pe parcursul experienţei istorice specifice poporului român; să pună în practică strategia alimentării conflictelor inter-etnice, inter-confesionale, inter-culturale, inter-sociale. O. a doua armă cu bătaie lungă vizând spaţiul istoric al culturii si artelor este aceea de a crea o cultură paralela culturii naţionale, antagonică acesteia; de a face arte paralele artelor naţionale, cu scopul de a le elimina treptat din "conştiinţa publică pe motivul anacronismului şi primitivismului lor funciar. Aici se însumează întregul arsenal al războiului psihologic de la dezinformare la calomnie; de la persuasiune la zvon; de la discreditare la "dezvăluiri" senzaţionale; de la abaterea atenţiei opiniei publice de pe probleme esenţiale şi pericole reale spre neesenţial, la manipularea unor factori politici, culturali, sindicali; de la intoxicare psihologică la convulsia socială; de la pornografie la trivialitate şi morbiditate.

PRESA evreiască din România a fost şi este o anexă activă a presei mondiale evreieşti, slujind cauzei internaţionale şi suprastatale a iudaismului mondial, împotriva statului naţional unitar, înainte de apariţia ei în România, cu sprijin financiar internaţional, evreimea din ţară a purtat războiul psihologic împotriva poporului român prin intermediul presei mondiale evreieşti.

• Eminescu în INSOLENŢA GAZETELOR EVREIEŞTI:... s-a pornit din afară asupra tării şi în deosebi asupra Camerei noastre un potop de injurii. Toate gazetele evreeşti din cele patru unghiuri ale lumii cu insolenta caracteristică şi tradiţională a neamului lor pribeag, au aruncat asupră-ne toată murdăria penelor lor neruşinate... Atunci, ca la un semnal convenit, porneşte corul de insulte al gazetelor evreeşti¹⁰⁵... Reacţia lui Eminescu este stârnită de ofensiva psihologică mondială declanşată de presa evreiască spre a impune României modificarea articolului 7 din Constituţie, deci în sprijinul războiului juridic pentru câştigarea cetăţeniei.

• Eminescu în EVREII ŞI CONFERINŢA:... PESTHER-LLOYD organ redactat de evrei şi după el JOURNAL DES DEBATS (idem) descriu scene sălbatice din Turkestan ca petrecându-se în România... Punând odată mâna pe presa europeană, care în genere nu mai are de ţintă luminarea, ci aţâţarea urilor între clase şi popoare, uşor li-i să spună ori-ce minciună patentă. Publicul cafenelelor, bazat pe ipercultura europeană şi setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere în citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecând în România. Evreii fac din jurnalistica europeană ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la noi - otravă¹⁰⁶.

• În anul 1876, cu puţin înainte de Războiul Independenţei, apare în revista pariziană MONDE ILLUSTRE, un desen în peniţă, care, istoriceşte, declanşează atacul psihologic împotriva Armatei Române dus de atunci cu tenacitate de presa evreiască interna şi mondială, ca o componentă principală a războiului psihologic, care a culminat prin 1993 cu incriminarea acesteia ca autoare a holocaustului din timpul celui de al doilea război mondial. Ca o fatalitate a dezinformării, locul presupusului barbarism este oraşul Iaşi. După 114 ani rabinul Moses Rosen reia teza inventând pogromul de la Iaşi şi holocaustul, teza este preluată de întreaga mass-media mondială în scopul de a şantaja România şi a-i stoarce foloase. Desenul respectiv reprezintă o trupă sub arme şi sub comandă aruncând cu pietre din caldarâm în nişte ferestre şi purta următoarea legendă: Manifestaţie militară contra evreilor din Iaşi. Nici uniformele, nici strada nu puteau fi identificate ca fiind româneşti. Exemplul este tipic pentru o acţiune de dezinformare şi intoxicare prin presă.

• Eminescu în articolul mai sus citat::.. Evreul care redigează PESTER LLOYD şi sumuţă pe Maghiari contra Germanilor şi a celorlalte naţionalităţi este acelaş care, prin NEUE FREIE PRESSE sumuţă pe Germani contra Maghiarilor...

• Când s-a înfiinţat presa evreiască din România, aceasta a preluat o parte din sarcinile războiului psihologic având misiunea de a alerta presa mondială prin colportajul dezinformărilor şi al intoxicării opiniei publice mondiale cu ştiri false. Astfel gazeta lui Armând Levy, L'ETOILE D'ORIENT a mistificat până la incredibil nişte corecţii aplicate evreilor din Cahul, Vâlcov şi Ismail de către ortodocşii bulgari, ruşi, greci şi români din pricină că un Sielberman în complicitate cu rabinul Brandeş au furat bani şi odoare sfinte din catedrala de la Ismail, parte din odoare fiind găsite în latrina rabinului. Asta în 1872. Din pedepsirea unor tâlhari de odoare bisericeşti, Armând Levy a făcut un holocaust, ştirea fiind preluată de presa mondială evreiască în scopul de a compromite România şi a sili guvernul să dea drept de cetate evreilor.

Arma psihologică a mistificărilor, dezinformărilor cu obiect precis, a calomniilor a fost mânuită în cooperarea presei iudaică din România - presă iudaică mondială după o sinusoidă a intereselor politice, economice şi sociale evreieşti pe toata perioada istorică 1850-1994, dezlănţuind campanii de presă împotriva tuturor valorilor naţionale, mai ales atunci când se pregăteau asalturi asupra unor obiective de interes pentru evreime. De la Kogâlniceanu la I.C. Brâîianu, Ionel şi Vintilă Brătianu la Xenopol, Pârvan, lorga, Vasile Conta; de la Eminescu la Goga; de la Mareşalul Averescu la Ceauşescu, de la ideea de patriotism la cea de etnicitate, de la valorile ortodoxiei la cele ale moralei populare, nimic n-a scăpat războiului psihologic secular purtat de evrei împotriva României.

• Iată o prezentare - ameninţare a Alianţei Universale Israelite făcuta de amintitul Armând Levy cu scopul de persuasiune psihologică: ... Alianţa Uni­versală Israelită urmăreşte în înalta sa sferă umanitară o acţiune binefăcătoare (atenţie) de a fi cu bunăvoinţă ascultată de toate guvernele, de a lumina opinia pub­lică şi de a domina pe cei mai recalcitranţi... a dezlănţui vânturile cărora nici cei mai tari nu le-ar putea rezista... ea are cuvântul repede şi braţul lung...¹⁰⁷ Deci gazetarul evreu din România, ameninţă guvernul şi poporul cu intervenţia Alianţei, prezentând-o ca pe o forţă uni­versală.

• Ca orice război, războiul psihologic purtat de evrei împotriva României a cunoscut perioade ofensive, defensive, de tranşee, a obţinut succese parţiale în anumite zone ale frontului; dar apreciat global, cu toată imensa desfăşurare de forţe şi mai ales de logistică, în pofida sprijinului mondial şi al cooperării cu forţele reunite ale evreimii mondiale, a suferit o înfrângere cvasi-totală în România, cucerind doar indivizi izolaţi, coruptibili şi declasaţi moral, neavând nici o influenţă asupra maselor ţărăneşti care eliberându-se de sub jugul arendăşesc au rămas impenetrabile la atacul psihologic al iudaismului, fortificate fiind în complexul: proprietate funciara - tradiţie - etnicitate specifică - ethos -mitologie.

O ETAPIZARE NECESARĂ

• Houtson Stewart Chamberlain pe la 1900: ... Acordaţi evreilor toată protecţia legală pe care o acordaţi tuturor străinilor;... lăsaţi-i (deoarece nu mai puteţi împiedica aceasta) să lucreze pe câmpul comercial şi industrial, dar controlaţi-i bine cum lucrează. Nu le daţi însă drepturi politice şi drepturi de proprietate rurală. A face aceasta ar însemna pentru România a se sinucide. Şi băgaţi de seamă ca evreii să nu ajungă să domine opinia publică prin gazete şi minţile şi inimile prin stăpânirea şcolii şi a producţiunii de librărie¹⁰⁸.

Sfatul acestui mare prieten al românilor n-a fost ascultat, în mai puţin de 50 de ani evreimea a cucerit cea mai mare parte din presa românească, tipografiile, editurile, radioul, librăriile, după 1945 întregul sistem cultural şi de propagandă, cu o retragere tactică în perioada de valachizare a României şi a întregului aparat administrativ-politic, ca după lovitura de stat din 1989 să reia în forţa asaltul asupra tuturor mijloacelor mass-media, de la ziare şi radio la televiziune, de la edituri la tipografii, să se reinfiltreze şi să domine în universităţi şi la academie, în sistemul de cercetare ştiinţifică şi în cel al administraţiei culturii.

• Marchizul Peppoli la şedinţa senatului italian din 17 februarie 1879: ... în România chestiunea evreilor este o chestiune socială, în ziua în care vor avea evreii dreptul de a poseda legalmente, tot solul român le va aparfine şi mica proprietate va dispare în întregime¹⁰⁹.

• Presa evreiască din România s-a născut calomniind ţara şi administraţia ei, calomnia fiind una din armele puternice ale războiului psihologic prin care se încerca anularea valorilor naţionale şi înlocuirea lor cu valori culturale supreme, nume aparţinând minorităţii iudaice. Evoluţia, tematica, motivaţiile presei evreieşti au avut o planificare exactă în funcţie de evoluţia României şi a intereselor evreieşti faţă de România. O schiţă generală a obiectivelor şi bătăliilor montate în cadrul războiului psihologic aproape secu­lar ar însuma:

1 - Bătălia presei evreieşti pentru dobândirea-cetăţeniei şi câştigarea drepturilor politice, în alianţă cu presa evreiască mondială. Perioada istorică .1857-1914 cu maximum de elan înainte, în timpul şi după Războiul Independenţei şi cu centrul de greutate în anii 1878-1879 pe timpul tratativelor pentru pace finalizate la Berlin în favoarea evreilor.

2 - Bătălia presei evreieşti dată împotriva Marii Uniri, împotriva României şi armatei sale pe timpul primului război mondial, subordonându-se intereselor germano-austro-ungare şi transformându-se în cel mai fidel colaborator al ocupantului. Perioada 1914-1920 cu centrul de greutate în anii 1916-1920 în timpul ocupaţiei Munteniei şi la tratativele de pace de la Paris, când evreimea câştigă toate drepturile cetăţeneşti şi pe deasupra mari privilegii economice.

3 - Bătălia presei evreieşti dusă împotrivă statului naţional unitar România Mare, a culturii naţionale, a valorilor naţionale, a artelor şi spiritualităţii româneşti, încercând să impună o cultură şi arte paralele manufacturate în laboratoarele sioniste şi comuniste. Bătălia s-a dat pe două fronturi convergente: al presei evreieşti comuniste şi anexelor ei şi al presei evreieşti slujind interesele marilor capitalişti supra-statali. Perioada 1920-1938 cu centrul de greutate în anii 1930-1938 când cu sprijinul francmasoneriei şi al presei mondiale evreieşti, al regelui iudaizat Carol al II-lea şi al camarilei, a reuşit ca în ordinea politică să înfrângă Mişcarea Legionară, mişcare net naţionalistă, iar în ordine cultural-artistică şi spirituală să destabilizeze unitatea acestor domenii bazată pe tradiţie şi dezvoltare legică în sensul primatului elementelor fundamentale ale naţionalului.

4 - Bătălia presei evreizate condusă de iudeo-kominterniştii importaţi din Uniunea Sovietică care a încercat nimicirea naţionalului în toate articulaţiile sale culturale, artistice şi spirituale, înlocuindu-1 cu internaţionalismul proletar, factor hotărâtor al construirii Republicii Universale. Proletcultismul impus cu teroarea poliţienească, cu închisorile şi lagărele de muncă forţată a fost opera presei condusă de evrei în perioada 1948-1960 cu centrul de greutate în deceniul 5 până la moartea lui Stalin şi încă puţini ani după.

5 - Bătălia presei mondiale evreieşti sprijinită de evreimea din România din perioada NAŢIONALĂ şi a construcţiei României moderne, ca parte componentă a războiului psihologic declanşat de capitalismul mondial împotriva statelor socialist-totalitare din Europa de Est cu centrul de greutate în perioada Ceauşescu 1984-1989 când evreimea a încercat deturnarea culturii naţionale prin mijloacele războiului psihologic, pregătind împreună cu evreimea mondială lovitura de stat din decembrie 1989.

6 - Bătălia evreimii din România, sprijinită masiv de evreimea internaţională pentru a recâştiga poziţiile cheie în sistemul politic şi a monopoliza mijloacele mass-media, de la presa scrisă la audio-vizual, de a domina învăţământul universitar, editurile, tipografiile, sistemul de difuzare, librăriile; bătălie în plină desfăşurare, cu rezultate notabile pentru evreime şi cu urmări temporar dezastruoase pentru cultura, artele, spiritualitatea româneasca obligată să-şi refacă unitatea. Centrul de greutate a apăsat pe anii 1990-1993, perioadă în care evreimea a distrus instituţiile fundamentale ale statului şi prin import masiv de subliteratură sexo-pornografică, de apologie a violenţei a reuşit să creeze o diversiune morală pe termen limitat în anumite straturi mai labile ale societăţii noastre.

Notez că de fapt România a fost ţinta celui de-al treilea război mondial, război atipic care a durat făţiş din 1945 în 1989 şi că dominanta acestuia a fost componenta lui psihologică; că din 1989 la zi, România este în continuare obiectiv al războiului atipic: eco­nomic, social, politic şi psihologic, această carte fiind scrisă în condiţii morale, spirituale şi sociale ostile, când contraofensiva iudaismului mondial încearcă să transforme ţara într-o semicolonie a capitalismului suprastatal evreiesc.

PERIOADA CALOMNIILOR (1) Întemeietorul presei evreieşti din România este Iuliu Barasch emigrant din Galiţia la 1841, care în 22 martie 1857 împreună cu un evreu venit în misiune de la Paris, Armând Levy, editeză o gazetă bilingvă în română şi franceză: ISRAELITUL ROMÂN. Iuliu Barasch este caracterizat de gazetarii evrei drept: ...ilustru om de ştiinţă ... civilizatorul României ... unul din întâii pionieri ai culturii europene, ai moravurilor europene, ai ştiinţei europene ... creatorul învăţământului superior român, precursorul ştiinţei române...¹¹⁰ Deci războiul psihologic cu armele lui: dezinformarea, denigrarea, compromiterea începe bilingv prin ISRAELITUL ROMÂN şi continuă cu: GAZETA ROMÂNĂ - bilingvă în română şi idiş, editor Feldmann zis Câmpeanu; TIMPUL - DIE ZEIT Bucureşti 1859, bilingvă românâ-idiş, editori Naftali, Popper, Cahane; ETLEDABER (TIMPUL DE VORBIT) în idiş, editor Arie Sielberstein - 1865; L'ECHO DANUBIEN -în română şi franceză la Galaţi, editor S. Carmelin, având subtitlu: comercial, agricol industrial, artistic şi literar; PRESA ROMÂNA - Brăila; VIITORUL - Galaţi aprilie 1866, hebdomadar politic, moral, religios, comercial, artistic, editor Antoine Levy; L'ESPERANCE în decembrie 1866 la Bucureşti, editor Antoine Levy; L'ETOILE D'ORIENT 1869 - Bucureşti, editor Armând Levy agitator evreu tot francez, care în 1867 retipăreşte ISRAELITUL ROMÂN, este expulzat pentru calomnie şi lezarea intereselor naţionale şi în 1887 reeditează la Paris ECHO D'ORIENT, jurnal internaţional, politic, literar, artistic, financiar şi comercial ca o continuare a ziarelor CONCORDE din Budapesta şi ECHO DANUBIEN de la Galaţi. Acest împuternicit al Alianţei. Universale Israelite pentru a crea presă evreiască în România^ pentru a agita problema evreiască şi a o transmite deformată presei evreieşti din Franţa, reprezintă la valoare tipică instrumentul-armă sau agentul folosit în războiul psihologic. Subliniem, puzderia de gazete evreieşti apărute în a doua jumătate a secolului trecut ca armă prioritară a războiului psihologic precum: RUMĂNISCHE POST -1871, mai târziu POŞTA ROMÂNĂ editor consulul american, evreu şi francmason Peixotto; VOCEA APĂRĂTORULUI - Iaşi, 1872, organ politic, literar şi comercial; editor M. Feldmann cu concursul elevilor: Schwartzfeld, Rosenblum şi Ponker; PREZENTUL 1876, Bacău, edi­tor A. L. Lobel; FRATERNITATEA 1879, Bucureşti, editori I. Auerbach şi A.S. Gold, acest Gold va scoate în 1880 în Bucureşti APĂRĂTORUL; la Focşani în 1882 apare STINDARDUL, editor Ad. Steinberg; în 1883 CUMPĂNA, cotidian, transformat în L'INDEPENDENCE ROUMAINE; în 1890 EGALITATEA tipărită de M. Schwartzfeld; EMIGRANTUL la Galaţi şi Focşani; în 1885 la Iaşi, ECOUL TINERIMII; VOCEA DREPTATEI la 1885 - tribuna liberei cugetări, editor Marcu Schwartzfeld; la Bucureşti VIAŢA ISRAELITĂ tipărită de Carol Agatsein; ÎNFRĂŢIREA la Bucureşti în 1886 având ca temă emigrarea în SUA; tot în 1886 la Bucureşti, REVISTA ISRAELITĂ a societăţii "înfrăţirea Zion"; în 1903 LUMEA ISRAELITĂ.

Se conturează curentul socialist evreiesc care se va transforma în iudeo-bolşevism şi care între 1887-1897 va edita un şir de gazete ca: LUMINA; FRATERNITATEA; PROPĂŞIREA; EGALITATEA; ÎNAINTE; ASIMILAREA; EMANCIPAREA; DREPTURILE; PĂMÂNTEANUL; DORINŢA, sprijinind puternic campania internaţională de acordare a drepturilor politice şi economice evreilor.

Un Braunstein - Brănişteanu care conducea LUMINA din Iaşi luptă împotriva emigrării evreilor, pledând pentru dezvoltarea lor în România, ţara lor de baştină. Ziarişti ca Naftali, Popper, Cahane, Arie Sielberstein, Cărmelin, A.L. Lobel, Auerbach, Gold, Hurwitz, Schwartzfeld, Braunstein-Brânişteanu, Pauker, Steinberg, Agatstein, Beck, Rubinstein zis I. Rubis şi Sache Petreanu, apoi Max Wexler, Ghelerter, Gheller socialişti-comunişti, apoi puzderia de gazete şoviniste care apar între 1857 şi 1906 ca: ZION; ANAVATH ZION; DRAGOSTEA DE SION; VOCEA SIONULUI; DARABANA; DORUL SIONULUI; TRIBUNA SIONULUI; MACCABEUL; HAZOETZ; BAR KOSCHEBA; KADIMAH; JUDENLAND şi altele, demonstrează cum s-au constituit în România bazele de atac, unităţile de şoc, coloana a V-a şi instrumentele-armă ale războiului psihologic dus de evreime împotriva statului şi poporului român.

• A.C. Cuza:... Căderea presei în mâinile unui neam străin şi neasimilabil, element dizolvant prin excelenţă este o adevărată nenorocire¹¹¹.

• Evreii introduc anonimatul în presă şi pentru a înşela opinia publică îşi iau drept pseudonime cele mai neaoşe nume româneşti, uzurpând până şi numele voievozilor români.

• Aplică cu sfinţenie învăţăturile Alianţei şi ale Protocoalelor, păstrând în secret scopul şi obiectivul principal, mascându-l printr-o diversiune abilă, presa lor îmbrăcând o diversitate de tematici aparent contradictorii: de la sionismul habotnic la comunismul internaţionalist, în fapt lovind aceeaşi ţintă: statul naţional unitar şi instituţiile sale fundamentale.

• În perioada 1857-1914 presa evreiască din România a furnizat presei mondiale evreieşti dezinformări despre nâpustirea românilor asupra evreilor, jefuind casele şi făcând să curgă sângele (Peixotto, 6 februarie 1872) şi că: mii de evrei au traversat Dunărea pentru a căuta refugiu la turci...¹¹² Presa evreiască susţinând că deţine date din dezbaterile parlamentare a inventat mişcările sângeroase de la Vaslui¹¹³ în 1868, invenţie preluată de Alianţa Univer­sală Israelitâ care a tipărit un apel în mii de exemplare prin care cere milă şi ajutor financiar pentru 150 capi de familie alungaţi inuman din casele lor ¹¹⁴. Adevărul prelucrat de gazetele evreieşti şi aruncat pe piaţa dezinformării mondiale a fost cu totul altul: 25 de evrei şi-au deschis cârciume cu brevete pe nume false. Adevărul transformat de Peixotto într-un holocaust prin înecare în Dunăre a fost altul: evreii vagabonzi prin satele din sudul Moldovei au fost strânşi la Galaţi, iar cei imigraţi ilegal din Dobrogea sau Bulgaria aflate sub ocupaţie turcească, sau din Istanbul, au fost trecuţi Dunărea şi predaţi autorităţilor turceşti. Pe câţiva dintre aceştia, probabil cu antecedente, turcii i-au aruncat în Dunăre. De aici presa mondială evreiască a transformat România într-o ţară de barbari şi ucigaşi, operă de denigrare căreia deceniu după deceniu i-a adăugat noi faţete care au întregit în 1989 imaginea unui popor neguvernabil, de canibali sângeroşi şi de handicapaţi.

• Amintesc câteva din broşuricile veninoase evreieşti care se ocupau cu demolarea imaginii României în lume, ţinând de purtarea războiului psihologic în epoca de care ne ocupăm: "Lâemancipation des Israelites en Roumanie" Paris -1861, autor Iuliu Barasch; "Une circulaire ministerielle ou l'ignorance obligatoire en Roumanie". Henri Carmelin, evreu austriac pripăşit la noi, editor de gazetă - sau cea apărută la Lemberg în 1901 sub semnătura lui Jerico Polonius, China auf des Balkanhalbinsel,¹¹⁵ gratificând România ca pe o ţară de antropofagi şi hotentoţi sălbateci.

• În TIMPUL lui Hurwitz: ... a se nesocoti jidovii este a se nesocoti inteligenţa şi civilizaţiunea pentru că nu este nici un jidov: hamal, birjar, sacagiu etc. care să nu ştie a citi în limba lui şi prin urmare să nu fie civilizat¹¹⁶.

• Presa evreiască din România lansează dezinformări grave preluate de presa mondială despre masacre ale evreilor la Tecuci şi mari dezordini la Giurgiu, în noiembrie 1878 ţăranii apără proprietara târgului Darabani-Dorohoi împotriva evreilor turbulenţi, aplicându-le o bastonadă, fără urmări grave: răniţi, morţi, asedii, jafuri aşa cum au apărut dezinformările peste hotare. Campania calomnioasă a presei evreieşti din România condusă cu dibăcie spre a intimida guvernul, parlamentul şi autorităţile, spre a le şantaja în vederea obţinerii unor foloase economice, politice şi sociale a declanşat în Europa şi SUA un val de proteste, de mitinguri anti-româneşti ca cel de la Londra din l februarie 1902 la care poetul evreu Zangwill Israel a declarat că România este iadul pe pământ pentru evrei fără să se întrebe de ce, dacă este aşa, constituie în acelaşi timp un teritoriu de emigraţie fascinatoriu pentru sute de mii de evrei.

• Tipică pentru metodele de dezinformare, pentru curajul de a mistifica adevărul cel mai elementar, pentru a sfida opinia publică românească, documentele istorice şi a induce în eroare opinia publică mondială este "proclamaţiunea" din 12 ianuarie 1897 redactată de către evreii gazetei DREPTURILE din Focşani, adresată "Bărbaţilor de stat ai României", tipărită sub formă de afiş şi lipită pe zidurile Bucureştiului. Cităm din text: ...50 000 de tineri evrei care si-au dat tributul lor de sânge acestei ţări, cer acuma, mai mult ca niciodată, cu o insistentă serioasă, în fata gravelor evenimente ce se desfăşoară în Orient, ca să fie recunoscuţi ca fii legitimi ai acestei ţări ca şi camarazii lor români¹¹⁷.

Minciuna atinge limitele nebuniei, în tranşeele Plevnei a murit un singur soldat evreu şi acela îngheţat, alţi trei au murit de tifos la etape, per total 4 evrei pe lângă peste 10 000 de români. In numele celor 4 morţi, se cerea împământenirea a 50 000 de "eroi" care pe tot timpul războiului îşi văzuseră de afaceri, unii din ei prosperând pe seama furniturilor şi aprovizionărilor armatei. Dezinformarea este preluată de presa mondială stând la baza documentării unei cărţi apărută în SUA: THE JEW AS A PARTOUT by Peter C. Madison - New York 1903 în care se scrie negru pe alb că primii soldaţi care au luat cu asalt parapetele Plevnei erau evrei şi că atât generalii otomani, cât şi cei româno-ruşi erau tot evrei.

Releul calomniilor, al dezinformărilor, al mistificărilor, pe scurt al războiului psihologic dus în acea perioadă de presa evreiască din România împotriva statului şi a poporului român avea terminale la Viena, Berlin, Paris, Londra şi New-York. La Paris, Alianţa Universală Israelită tipărea un buletin care sintetiza campania calomniilor, buletin informativ difuzat sinagogilor şi comunităţilor evreieşti de pretutindeni, servind ca sursă documentară la editarea broşurilor pistol anti-româneşti.

Un alt buletin apărea la Londra în 1902: THE ROU-MANIAN BOULLETIN care se ocupa cu "persecuţiile" suferite de evrei în România.. Acelaşi lucru îl făcea MONDE ILLUSTRE, Anglo Jewish Association, ca organizaţie politică, periodicul REVUE POLITIQUE LITTERAIRE, PESTER LLOYD; FRANKFURTER ZEITUNG; BERLINER TAGETBLATT; VORWAERTS.

• Este semnificativă reacţia guvernului la 1885, împotriva publiciştilor calomniatori: expulzarea. Au fost expulzaţi: Elias Schwartzfeld, dr. Gaster, apoi de la BUKARESTER TAGBLATT dr. Brociner, I. Bettelheim; de la BUKARESTER ZEITUNG primul redactor Iulius Scheîn; de la HAJOETZ, M. Rosenfeld, dr. I. Auerbach, Michel Aziel şi un colaborator de la VOCEA BOTOŞANILOR numit Fior.

• O mostră de scriitură calomnioasă produsă de dr. Gaster zis Ronetti Roman;... România nu înseamnă nimic în cultură şi economie. Bulgaria i-a luat-o cu mult înainte. Rolul ei în Orient este exclusiv politic...¹¹⁸

PACTUL CU INAMICUL (2) Perioada 1914-1920 se defineşte prin trei campanii de presă executate de evreime, toate trei vizând demolarea aspiraţiilor naţionale: Marea Unire şi înrobirea României postbelice capitalului financiar şi monopolurilor evreieşti transnaţionale, încă din 1914 Burăh Braunstein devine proprietarul cotidianului DIMINEAŢA pe care-1 pune la dispoziţia propagandei germane, contribuind din plin la intoxicarea şi dezinformarea opiniei publice, prin publicarea ştirilor de pe frontul apusean, confecţionate de reprezentanţii Germaniei la Bucureşti, la început de Waldhausen, mai apoi de Von den Bushe. Acest Von den Bushe manipulând fonduri uriaşe, prin intermediul unor proprietari de ziare evrei care i-au deschis calea spre Agenţia Română, (de ştiri) a confecţionat comunicate false despre victoriile strălucite ale armatei germane şi ale Puterilor Centrale spre a contribui la destabilizarea opiniei publice ostilă acesteia şi a o orienta spre opţiunea filogermanâ. Cele trei campanii de presă vizează perioada de neutralitate 1914-1916, când presa evreiască din România a militat pentru intrarea în război alături de Germania şi Austro-Ungaria, gest care ar fi anulat scopul fundamental al politicii româneşti proclamat în revoluţia de la 1848: Marea Unire; apoi perioada ocupaţiei germane a Munteniei, când a trecut de partea inamicului şi perioada preliminariilor tratatului de pace de la Paris, când a agitat problema libertăţii absolute a capitalului spre a oferi Alianţei Universale Israelite pretextul de a-1 influenţa pe Clemenceau, pe ministrul de externe italian, evreul Luigi Luzzati, pe preşedintele Statelor Unite, Wilson în favoarea evreimii din România. Cu fondurile puse la dispoziţie de marii industriaşi germani prin Deutsher Gross-Industrieller Verban s-au cumpărat şi s-au editat la Bucureşti în perioada neutralităţii gazetele: SEARA, MINERVA, MOLDOVA, POPORUL, ŢARA, BUKARESTER TAGEBLATT, INDEPENDENŢA cu Johnson, VIITORUL cu Grossman şi Brociner întors din exil. Ziarişti şi tipografi evrei, pe lângă războiul psihologic dus împotriva idealului naţional, au practicat la propriu spionajul în favoarea Puterilor Centrale; transmiterea hărţilor Marelui Stat Major tipărite în tipografiile lor, traficând la restaurantul nemţesc ZUM LUDVIG situat la Intrarea Zalomit ştiri, zvonuri şi schimb de informaţii cu agenţii puterilor străine.

Presa evreiască pusă în slujba ocupantului a dezinformat, destabilizat, demoralizat şi intoxicat populaţia Munteniei şi locuitorii capitalei, în legătură cu mersul operaţiunilor militare pe frontul din Moldova, făcându-se ecoul miilor de dezertori evrei din Armata Română şi jandarmul opiniei publice, asumându-şi tristul şi josnicul rol de delator.

ATAC LA FIINŢA NAŢIONALĂ (3) Primul război mondial costă România 800 000 de morţi şi 72 miliarde lei/aur, din care organismele Aliaţilor îi recunosc la tratatul de pace doar 31 miliarde lei/aur. Comisia de reparaţii care şi-a ţinut conferinţa la"Spa în Belgia a hotărât în mod arbitrar şi abuziv prin reprezentantul Angliei David Lloyd George, ca România să primească doar 1% din reparaţiile germane şi 10,55% din cele orientale. Umilită şi nedreptăţită prin influenţa Alianţei Universale Israelite şi a francmasoneriei reprezentată de Wilson, preşedintele SUA care nu puteau uita rezistenţa românilor la planurile Alianţei de a transforma ţara în Judenland, România s-a văzut în timpul Conferinţei de Pace de la Paris ţinta atacurilor concentrice ale puterilor aliate care, cunoscându-i starea economică dezastruoasă, au încercat s-o transforme în colonie a capitalului evreiesc internaţional. Se ştie că în 21 decembrie 1916 şi la 21 iulie 1917 guvernul român a trimis spre păstrare la Moscova tezaurul Băncii Naţionale, depozitul Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, valori din Pinacoteca Statului, bijuteriile Coroanei, odoare ale unor mănăstiri, incunabule, manuscrise, cărţi rare din tezaurul Academiei Române.

• Cu economia distrusă, cu tezaurul ţării înstrăinat, cu o datorie externă de război de 2 057 972 799 lei-aur, România a trebuit să-şi mobilizeze toate resursele umane şi materiale spre a supravieţui războiului de întregire a neamului sub lozinca demnă şi patriotică a lui I.C. Brătianu: PRIN NOI ÎNŞINE, lozincă venită în contradicţie flagrantă cu planul iudaic de evreizare a României şi de realizare a Republicii Universale prin intermediul Ligii Naţiunilor.

• Pe acest fond de instabilitate economică, de dictat al monopolurilor iudeo-occidentale în economie, de liberalizare, evreimea din România a trecut la asaltul final al războiului psihologic dus organizat împotriva poporului român, odată cu apariţia primului număr din ISRAELITUL ROMÂN. Stăpână pe cea mai mare parte din pădurile ţării, evreimea a stăpânit uşor fabricarea hârtiei, de aici a pus stăpânire pe tipografii, pe tipărirea de carte şi material propagandistic, pe ziare, pe librării şi pe sistemul de difuzare al presei. Pasul următor este cucerirea cinematografului, obiectivele principale în succesiunile fixate de strategia monopolizării mijloacelor mass-media sunt: agenţia de ştiri RADOR; radioul, universităţile.

• Făurirea României Mari în bună parte opera morală, ideologică şi doctrinară a intelectualităţii, a avut o urmare neaşteptată şi dureroasă în structura ideatică a acestei pături sociale după război, supusă de evreime unui tir ideologic dezintegrator, susţinut prin foloase materiale consistente; o parte din intelectualitatea umanistă, ziarişti, scriitori, universitari s-a rupt de idealurile naţionale, lăsându-se antrenată de curentele decadente, imorale şi sub flamura libertăţii absolute a promovat pornografia, patologicul, exaltând până în zonele iraţionalului egocentrismul, subiectivismul şi individualismul. Rezultatul a fost ralierea ei directă sau indirectă la forţa centrifugă creată de evreime şi înregimentarea conştientă sau inconştientă ca indivizi-armă, în unităţile de diversiune cu care s-a purtat războiul psihologic interbelic. Un contingent masiv.din aceşti intelectuali a fost format din neromâni.

Caracterizasem epoca interbelică ca pe o înteţire a războiului psihologic purtat împotriva statului naţional unitar România Mare pe două direcţii de ofensivă: una iudeo-comunistă, alta iudeo-capitalistă având acelaşi obiectiv: dezmembrarea teritorială, anularea culturii naţionale, a valorilor naţionale, a artelor şi spiritualităţii, fie prin minimalizarea şi marginalizarea lor; fie prin crearea unei culturi şi unei arte paralele care să slujească demoralizării, dezintegrării morale, destabilizării conştiinţei naţionale.

Pentru a ilustra violenţa războiului psihologic, lupta pe tărâm ideologic între NAŢIONAL şi ANTINAŢIONAL, cu urmările ei socio-politice, reproduc parţial doar titlurile şi conţinutul unei singure pagini din ziarul UNIVERSUL, anul al 54-lea Nr. 5 Miercuri 6 Ianuarie 1937, pagina 7. în stânga, sus. Titlu cu literă groasă:

CINE SUNT?

Indrumătorii, dascălii, mentorii poporului român, cei care ne dau lecţii nouă, românilor, cei care injuriind naţionalismul autohtonilor pregătesc României altă soartă, cei care vor să comunizeze ţara ospitalieră care-i hrăneşte din belşug, sunt următorii "neaoşi" de la "Adevărul" şi "Dimineaţa":

Avrum Brauer Rosenfeld (zis Const. Graur)

Smil Pauker (Emil Pauker)

Săniei Labin (zis Traian Vlad, Matei Basarab)

Burah Braunstein (zis B. Branişteanu)

Ghidale Gherş Brauer (Gr. Graur)

Aişig Brauer (Alex. Graur)

Avrum Cohler (Alexandru Călin)

M. Konitz (C. Martin, Mister Walk)

Kalman Blumenfeld (Scrutător, Sever Borna)

Burah Leizarovici (Barbu Lâzâreanu)

Alter Moise sin Ghidale (Alex. Gruia)

Avrum Schuldman (A. Sandu)

Leon Rechter (Lascar Sebastian)

Samson Avramovici (A. P. Samson)

Burah Rosenberg (B. Râpeanu)

Goldner Nathan (N. Aurescu)

Iţic Rosenfeld (I. Ross)

Osias Kendler (O. Lernea)

Rosenthal (Ralea)

Nathan Kanner (N. Constantin)

Al. Finkelstein (F. Economu)

Haim Sahor (H. Soreanu)

Ana Brauer (Ana Canaradre)

Ervinia Osterzetzer (E. Marghita)

Avrum Leibovici (A. Haralambie)

I. Gliksman (Dr. Ygrec)

David Fuchs (F. Dima)

Artur Bergman (A. Munte)

A. Falkenfluek (A. Fâlceanu)

F. Brauer (F. Brunea-Fox)

I. Schwartz (I. Negreanu)

Klekner losif (I. Petea)

I. Blumenfeld (I.B. Florian)

L. Blum (L. Florin)

C. Shonfeld (C. Sâteanu)

Avrum Rosenthal (A. Ralea)

Froite Adelstein (Felix Aderca), Isrâilovici (H. Blazian), Moritz Grimberg (Miron Grindea), Herş Critzman (H. Creţeanu).

D. Wolf, A. Fridman, Stromingher, M. Shoenfeld, L. Ettingher, Marcel Marcus, Iancu I. Segall, E. Knodt, L. Rozenfeld, Otilia Grimberg, Carola Blank, Smil Goldman, August Moritz, Schwartzenfeld, I. Berman, Bloch Heinrich, Alfons Vogel, Arthur Vogel, O. Mariovici, I. Massof, H. Sanielevici.

• Sub aceasta lista un alt titlu:

EXPULZAREA LUI MARTON HERTZ

Ministerul de interne a semnat jurnalul pentru expulzarea editorului Marton Hertz care s-a fâcut vinovat de atitudine antiromâneasca prin răspândirea unor broşuri subversive. De ani de zile pornea din editura Hertz acea literatura imorală de fascicole, care otrăvea sufletul tineretului nostru. In urma descinderilor fâcute de autorităţile civile şi militare, s'a dovedit ca editura Hertz se fâcuse şi instrumentul de propaganda al ideilor subversive ce se râspândeau în toată ţara prin sucursalele lui Marton Hertz, în urma acestui fapt, examinându-i-se şi actele pe baza cărora Marton Hertz supus maghiar (n.n. evreu-maghiar) obţinuse cetăţenia română, s'a constatat că se folosise de falsuri....

Cu expulzarea lui Hertz, s'a fâcut începutul unei acţiuni de profilaxie sociala care trebuie să se întindă asupra tuturor veneticilor pripăşiţi pe aceste meleaguri şi care au obţinut cetăţenia română pe cai dubioase.

• Sub acest text, al treilea titlu:

PROPAGANDA COMUNISTĂ LA GRANIŢA DE EST A ŢĂRII

Comunism sub paravanul organizaţiilor profesionale legale. 60 de procese cu peste 500 inculpaţi - Intelectualii evrei, principalii agenţi comunişti

Iaşi 3 ianuarie

In cursul anului 1936 consiliul de război al corpului 4 armată a fost aproape complet ocupat cu judecarea proceselor de comunism... Sunt procese care datează de ani de zile, datorită subterfugiilor la care recurg agenţii Moscovei... Din totalul de 600 inculpaţi trei sferturi sunt de origine evreiască... se cuvine ca grupările naţionaliste, care nu constiruiesc pericol de stat, cu tot elanul lor tineresc, uneori poate exagerat şi întreaga grijă să le fie îndreptată numai către cei care urmăresc distrugerea statului român.

• La mijlocul paginii cu litere de-o şchioapă:

VIAŢA POLITICĂ

Crăciunul soldatului român

...În hrubele Anei Pauker, Kalman Blumenfeld şi Burah Braunstein - agenţii plătiţi de duşmanii ţării - îşi înnumărâ argintii trădării şi fac o mică parte - una suta mii lunar - tovarăşului lor de pae, paravanului directo­rial, celui care vinde pe un blid de linte sufletele fraţilor săi români, masonului odios Mihail Sadoveanu... în ziua Naşterii Domnului Isus Christos, n'au avut sărbătoare soldaţii români, ci au fost puşi să păzească la "Adevărul" şi Dimineaţa", infamele făpturi cari, cu o persistenţă atavică, pregătesc României soarta Spaniei nefericită!... Românimea doarme pentru că altfel n-ar tolera ca agenţi, dovediţi ai corupţiei vrăjmaşe, străini fără nici o legătură cu glia şi neamul ospitalier, să dea îndrumări, lecţii şi perfide sfaturi în politica internă şi externă, în viaţa culturală, artistică şi religioasă a unui popor blajin până la tembelism. Copleşită în barouri, medicină civilă şi militară, arhitectură; strivită în presă, farmacie şi în mai toate profesiile libere; desfiinţată în industrie şi comerţ, românimea doarme lăsând graniţele deschise sutelor de mii de conaţionali roşii ai lui Kalman Blumenfeld, pribegi viermănoşi, în numele cărora vorbeşte, masonul Mihail Jidoveanu. Românimea doarme şi fiii ei păzesc speluncile camuflate ale Anei Pauker!...

• Sub acest articol, tot cu litere de-o şchioapă: Blestemata piele de şarpe a d-lui Mihail Sadoveanu

• Pe cele trei coloane din dreapta paginei alt titlu:

S'AU DESCHIS PORŢILE PUŞCĂRIILOR CA SĂ IASĂ COMUNIŞTII

Senzaţionalul caz al comunistului Moise Sur

...În ziua de 30 Decembrie 1936, comunistul Moise Sur, fiul milionarului cu acelaşi nume din Chişinău, a fost pus în libertate condiţionată, înainte dea fi ispăşit cei 3 ani de puşcărie... Moise Sur este inginer şi în străinătate activa în rândul comuniştilor internaţionali... El vine la Chişinău, instalează clandestin o tipografie şi împănează Basarabia, cazărmile, satele, cu manifeste comuniste şi fel de fel de îndemnuri, dar mai ales, îndemnuri împotriva actualei forme de guvernământ... A agitat împotriva integrităţii teritoriale a statului român, punând în discuţie legitimitatea frontierei dintre România şi Rusia... a agitat pentru introducerea regimului sovietic în România.

Cu toate protestele opiniei publice, fiul comunist al milionarului din Chişinâu este pus în libertate peste capul deciziei Nr. 173 din 16 septembrie 1936 a Curţii superioare de justiţie militară. Cele două direcţii de ofensivă ale războiului psihologic: iudeo-comunismul şi iudeo-capitalismul se completează reciproc şi îşi manevrează în comun reperele strategice pe linii mul­tiple interioare, sprijinite masiv de Alianţa Universală Israelită.

Pentru a ilustra afirmaţiile făcute de ziarul UNIVERSUL din articolul Crăciunul soldatului român în legătură cu asaltul dat de evreime pentru cucerirea poziţiilor cheie în întreaga suprastructură a României interbelice, dau câteva date statistice culese din lucrările de specialitate ale timpului.

In perioada 1930-1938 obţin diplome universitare 4 307 evrei şi l 679 evreice, adică 22,50% din licenţiaţii epocii. Da! Dar din procentul de 70,50% licenţiaţi români, în anul universitar 1934/1935 au fost trimişi la studii în străinătate 2121 studenţi din care numai 562 români şi 1559 evrei, primind valută forte cu primă de 18% şi 38%, plătindu-se din bugetul statului stocul de devize forte. Din 169 studenţi evrei în Franţa, 143 studiau medicina. In vreme de un deceniu au studiat medicina în străinătate 1505 studenţi evrei, mulţi intraţi în conspiraţia mondială iudeo-comunistă.

Intr-o perioadă de 16 ani evreimea a câştigat prioritate în domeniul farmaceutic, dând l 143 licenţiaţi care, ca şi medicii, pe banii părinţilor sau cu împrumuturi de la băncile evreieşti şi-ău deschis farmacii şi cabinete medicale particulare, în 1938 erau în România Mare 4 017 medici români şi 3 467 evrei, 343 unguri, 512 germani şi 301 alte naţionalităţi, evreii reprezentând 40,12% din total. Prin relaţii medicii evrei îşi asigură o bună parte din conducerea instituţiilor medicale din ţară: Dorna-proprietatea Fondului Bisericesc din Cernăuţi - avea 5 medici creştini şi 14 evrei; spitalul central din Chişinâu era condus numai de medici evrei, ca şi spitalul de boli nervoase Socola din Iaşi; serviciul tehnic al Eforiei Spitalelor Civile condus de doi evrei; din 20 de circumscripţii medicale ale judeţului Sălaj, 15 erau conduse de evrei; ca medici de plasă în Bucovina, Basarabia şi nordul Ardealului şi medici consultanţi la Asigurările sociale, evreii ating 40%. în Bucureştii timpului 60% din medici erau evrei. La facultatea de medicină funcţionau în 1938, 10 asistenţi universitari evrei, 2 conferenţiari, 4 preparatori şi 25 docenţi evrei, facultatea fiind transformată într-o micro-Judenland.

La creşterea spectaculoasă a numărului de medici evrei au contribuit manoperele unui escroc notoriu în epocă, evreul Leonte Manevici care făcea medici pe bandă rulantă, echivalând diplome obţinute prin corespondenţă, sau atestatul cu doi martori a unor refugiaţi care motivau pierderea actelor.

Dr. D. Enacovici: ..."cum vin în ţară ei încep o reclamă deşănţată că vindecă toate bolile, prin firme mari ca la cârciuma, cu preţuri anunţate ca la frizerii, cu specularea ţăranului care este hăgat într-o cameră întunecoasa şi i se plimba un bec obişnuit pe piept şi spate¹¹⁹.

• Stomatologia şi dentistica au fost monopol evreiesc. De la tinichigiul Unsim Weinberg care practica tehnica dentară în Bucureşti la cei 24 de falşi medici stomatologi evrei din Iaşi, la bărbierii, croitorii şi birjarii evrei deveniţi dentişti, până la stomatologi evrei adevăraţi, monopolul respectiv s-a consolidat prin cele 8 din 10 laboratoare dentare din capitală şi celor 8 din 10 magazine de desfacere engros şi endetail a articolelor dentare.

• Din totalul de 1697 farmacii conform cu GAZETA FARMACIILOR/1938; 642 erau în posesia evreilor şi 601 în a românilor, restul aparţinând altor naţionalităţi conlocuitoare. Farmaciştii ofiţeri în rezervă: 248 români, 402 evrei. Arendarea farmaciilor în 1937 este o lovitură sub centură dată farmaciştilor români, farmaciştii străini, scria NEAMUL ROMÂNESC:... ca sâ-şi realizeze maxi­mum de câştig, majorează înspăimântător preţurile la medicamente şi le falsifică pe cât îi lasă inima¹²⁰.

In august 1938 comisia pentru revizuirea diplomelor obţinute în străinătate retrage dreptul de liberă practică unui număr de 127 farmacişti şi farmaciste.

• Una din armele principale folosite în războiul psihologic a fost şi este justiţia. A corupe corpul de magistraţi, a distruge încrederea în dreptate şi instituţiile care ar trebui s-o reprezinte, a iniţia legi care să favorizeze pe cei puţini în dauna celor mulţi, a pierde adevărul în labirintul legilor, a târî oamenii prin sălile tribunalelor luni şi ani de zile, înseamnă a aplica perceptele Protocoalelor pentru a dezorganiza din in­terior statul naţional. Cunoscând că evreii constituie un factor destabilizator în avocatură, legea din 1864 le-a interzis accesul în aceasta profesie, împotriva acestei legi, ca şi a celei din 1907, numărul avocaţilor evrei creşte spectaculos după primul război mondial, în 1926 existau 106 avocaţi definitivi evrei şi 158 stagiari, adică 364 faţa de 2 394 români, ca în 1931 cifra să se dubleze: 676 avocaţi evrei faţă de 2426 români, iar în 1935 să fie l 365 avocaţi evrei faţă de 3 595 avocaţi români, cifrele referindu-se numai la baroul Ilfov, în Basarabia erau 341 avocaţi români şi 315 evrei; în Bucovina 209 români şi 683 evrei; în Ardeal 670 români şi 46l evrei; în Banat 210 români şi 121 evrei. La Sălaj, 45 români şi 44 evrei; La Lăpuşna 129 români şi 117 evrei; La Arad 123 români şi 74 evrei, la Bihor 128 români şi 135 evrei. Ca şi în arhitectură, în medicină şi farmacie, reacţia românească este dârză împotriva iudaizării avocaturii.

Avocatul G.C. Mureşan constată că dosarele avocaţilor evrei înscrişi în barou suferă de lipsa dovezii indiscutabile a cetăţeniei române şi că nu se respectă cele mai elementare forme procedurale de înscriere. S-a mers atât de departe cu sfidarea autohtonilor, încât baroul prim al ţării a fost obligat să alcătuiască un regulament pentru examinarea avocaţilor evrei la cunoaşterea limbii române. Avocaţii evrei din Bucovina au refuzat examenul. Ca şi în presa, la baroul Ilfov pledau Cohen Simon zis Călin Sima, Zissman Bercu zis Dan Deleanu, Haimovici Sandu zis Darie Sandu, Berman zis Diaconu Vladimir Aurel, Berman Huţa zis Huţa P. Gheorghe, Schoenfeld Leonard zis Pajişte B., Eduard Marcus zis Ilarie Voronca (şi scriitor), Zigel-Zaharia, Zweifel Carola - Hogaş Carola, Leibovici Savu zis Sandu Trotuş şi alţii până la numărul amintit.

• Din radiografia sumară a direcţiilor de ofensivă evreieşti şi a obiectivelor acestora, se desprinde limpede că războiul psihologic dus împotriva poporului român în perioada interbelică a avut un caracter total, impunând un numerus iudaicus in toate profesiile care vizau sănătatea psihică şi fizică a poporului român şi că reacţia românească de apărare a fiinţei naţionale a fost energică începând cu anul 1938.

• Nicolae Iorga despre presa iudaică din Bucovina: ...Maculatură infecta, scrisa de samsari şi agramaţi într-o germana imposibilă de gheto, presa aceasta fără duh şi fără limbă naţională, care a împiedicat două decenii circulaţia scrisului românesc şi a îngreunat răspândirea gândurilor de solidaritate naţionala românească...¹²¹

Hechter - Sebastian grafoman şi cenaclist pripăşit pe la "Fundaţiile Regale": ...Pasiune, iubire, eroism, sacrificiu sunt nişte "lucruri sfinte" bune de pus în ghilimele şi de expus în vitrina prostiilor omeneşti de mare circulaţie¹¹².

• Asachi şi Eliade Rădulescu, Eminescu şi Kogălniceanu, Alecsandri, Bariţiu, Simeon Bărnuţiu devin ţinta presei iudaice şi cu ei valorile sacre batjocorite de Hechterii care-o scriu. Rosenthal este director la DIMINEAŢA şi apoi ataşat de presă la Wash­ington; Avrum Memerle Brauer Rosenfeld - zis Constantin Graur este director la ADEVĂRUL, iar în 1937 şi la DIMINEAŢA, coproprietarii fiind Smil Pauker, Samuil Labin cel zis când Traian Vlad, când Matei Basarab; Smil Honigman zis Emil Fagure este director la LUPTA, Hefter cu o condamnare de 5 ani pentru pactizare cu inamicul conducea LE MOMENT, iar Isra Israel Bercovici conducea L'INDEPENDENCE ROUMAINE.

• Ziariştii evrei se încuibează în toate sinecurile statului. Numai din fondul cultural al municipiului Iaşi încasează în 1937 suma de 234 500 lei. Beneficiază de gratuităţi la transport, pun mâna pe agenţiile de publicitate, din 27 de agenţii de acest gen numai 2 sunt româneşti. Monopolizează revistele fiscale şi industriale, un Ioil Marcus devenit Iulian Marius este director proprietar la ADMINISTRAŢIA FINANCIARĂ -pentru meritul de a fi fost băcan la Buzău. Levy Haralamb, condamnat pentru că se dădea drept in­spector financiar edita TRIBUNA FINANCIARA; alţi doi evrei Târeanu şi Naumescu publicau INDUSTRIE şi COMERŢ; GAZETA FINANCIARA şi GAZETA CAPITALEI, reviste de şantaj; iar GAZETA CĂSĂTORIILOR, de fapt o foaie a prostituţiei era editată de cuplul Smilovici - Tanti Clara prea bine cunoscuta în epocă.

• Între 1918-1938 au funcţionat în România Mare, 204 edituri din care 31 au fost româneşti, 53 ale minorităţilor şi 120 evreieşti, care au tipărit 816 autori. Din aceştia au fost 198 români, 204 minoritari şi 432 de evrei. Din tirajul de 6 300 000 exemplare, românii au avut 765 000, minoritarii 146 700, iar evreii 4 148 000. La Bucureşti din 59 de librării, evreii deţineau 37.

• Escaladarea războiului psihologic şi cucerirea poziţiilor cheie în mass-media se finalizaseră prin instalarea evreului Hartig la conducerea agenţiei RADOR, cu un salariu anual de 24 000 000 lei. Din acest post de legătură cu mass- media internaţională, Hartig a manevrat informaţiile din România în dauna ţării căreia i-a creat în străinătate o imagine cu totul defavorabilă, conexând războiul psihologic intern cu cel purtat pe plan mondial de Alianţa Universală Israelitâ, operaţiune reluată de evreime şi de slujitorii ei în perioada războiului rece şi amplificată la cote maxime după decembrie 1989.

Sucursala de la Chişinău a agenţiei de ştiri RADOR, slujind o zonă deosebit de disputată în războiul psihologic, totul începând cu propaganda şi terminând cu artele şi cultura, a fost condusă de evreul Abraham Kendler care lucra în serviciul sovieticilor prin secretarul agenţiei Buheler, în casa căruia s-au găsit materiale de propagandă comuniste şi un cifru pentru benzi Hughes. Buheler a fost condamnat la 5 ani închisoare şi Kendler a fugit la Paris.

• Evreii din Basarabia şi Bucovina au tipărit o presă antinaţională militând pentru ruperea Basarabiei şi alipirea ei la U.R.S.S.; evreii din Ardeal au tipărit o presă revizionistă în favoarea Ungariei, majoritatea celor 330 de perioadice scrise în ungureşte fiind conduse sau editate de evrei de limbă maghiară.

• Pentru înţelegerea profundă a efortului uriaş făcut de Alianţa Universală Israelitâ spre a-şi atinge obiectivele fixate în România pe cele două variante: iudeo-comunistă şi iudeo-capitalistă este necesar să .stăruim asupra contribuţiei la efort a mass-mediei iudaice din România, efort făcut prin contribuţia finanţei internaţionale evreieşti şi a unor state interesate în destabilizarea internă a ţării ca U.R.S.S.-ul aflat sub dominaţie iudaică şi Ungaria revizionistă.

SAJTO; FRISSUJSAG; ERDELYI MAGYARORSAG; SZABADSAG; NAPLO; ARADI KOEZIDENY; ERDELY HIRLAP; REGGEL; ARADI FRISS UJSAG; TEMESVARI HIRLAP; UJ KELET; BRASSOI LAPOK; NEUISAG; iudeo-revizioniste şi şovine ungureşti. Iudeo-ruso-ucrainiene: 11 gazete în rusă, 5 în ucraineană, 20 în idiş şi ebraică suspendate în februarie 1938 pentru activitate antistatală. Numai la Bucureşti în afară de marile cotidiene ADEVĂRUL şi DIMINEAŢA presa iudaică slujind în războiul psihologic înregimenta: CURIERUL ISRAELIT; CUVÂNTUL NOSTRU; RENAŞTEREA NOASTRĂ şi ÎNFRĂŢIREA scrise pentru evrei, apoi cele în limba franceză enumerate la începutul acestui capitol, completate cu: ARGUS edi­tor Hartig; GAZETA editor Ceacâru-David sin Iţic Eulenberg; REALITATEA; ADEVĂRUL LITERAR; RAMPA; GAZETA SPORTURILOR; CREDINŢA editor Margulies; INFORMAŢIA editor Saraga; TEMPO; POPULARUL; EXCELSIOR; ÎNCOTRO; NASA RECI; ISBÂNDA; AVÂNTUL; GAZETA CAPITALEI; SEMNALUL; la care se adaugă LUMEA ROMÂNEASCĂ editor multimiliardarul Max Auschnitt şi cele cunoscute ca: HASMONAEA; MÂNTUIREA; AURORA; SOCIALISMUL; PRESA; UJ KELET; La Cernăuţi apar 8 cotidiene minoritare şi unul românesc. La Iaşi evreii au 4 cotidiene: LUMEA; JURNALUL; NOUTATEA; ZIUA; pe când românii unul singur: CHEMAREA. La Piatra Neamţ sunt 3 gazete evreieşti. Subliniem că monopolul presei iudaice din Basarabia era condus de Moise Oresten în 1917-1918 şef de bandă teroristă bolşevică, ucigaş al patrioţilor Murafa şi Hodorogea, de Isac Rosenthal zis Ion Plugaru şi el terorist, delator şi călăuză a bandelor, sau de evreul Hirsch zis Ion Duployen condamnat la Constanţa ca spion. "Sindicatul ziariştilor români" era prezidat de Iţic Alterbonn zis Alexandru Terziman condamnat la 10 ani pentru insulte aduse Coroanei, iar corespondentul oficiosului sovietic ISVESTIA era Elias Kendler alias Adrian Gândea care fugit la Moscova s-a dedat la o campanie crâncenă de calomnii împotriva ţării

EFECTE. CONSECINŢE 1) Stăpânind 2/3 din presa scrisă în româneşte şi în limbile minoritarilor, 95% din agenţiile de publicitate, agenţia de ştiri RADOR, lucrând pe filiera iudeo-comunistâ cu Moscova şi pe filiera Alianţei Universale Israelite cu centrele de putere financiare suprastatale, dar si cu cele comuniste, cu Liga Naţiunilor şi organismele acesteia, cu francmasoneria; evreimea din România a constituit cel mai puternic detaşament de luptă folosit în războiul psihologic dus împotriva statului naţional unitar România în perioada 1918-1938 când s-a pus capăt dominaţiei ei absolute de către guvernul naţionalist condus de poetul Octavian Goga. Intr-o primă concluzie îl cităm pe

• Nicoale Iorga: ...Zilnic în aceste foi (n.n. evreieşti) toate mizeriile noastre sunt expuse, subliniate, luate în batjocură, pârâte în faţa lumii pentru a ne discredita, întinse în faţa noastră pentru a ne demoraliza¹²³.

 DESTABILIZAREA LITERATURII ŞI ARTELOR

• Nichifor Crainic: Scoborârea omului spre animalitate a fost adusă şi propagată de spiritul iudaic care a substituit înălţarea prin decădere, paradisul prin pornografie... Nimeni nu se ridică împotriva originalităţii, ci împotriva descrierii fără rost... a porcăriilor înşirate ca mătăniile¹²⁴.

• Toussenel: ...Porcul este emblema jidanului. Murdăria ghetto-ului este organică- acea neruşinare proverbială în care a trăit de secole. Tot ei au introdus cultul vechilor Phalaphori - acea expoziţie la Roma şi Atena de imagini neruşinate, ca şi trecerea din gură în gură a expresiilor mai comice, fără să alăture şi acea parte artistic125.

• Ed. Drumont în LA FRANCE ENJUIVIE pune în pagină pericolul social al pornografiei practicata de evreime, ca şi cel al campaniilor antireligioase.

• Henry Popper ucenic al lui A. Steuerman: ...nu accept noţiunea de Brâtescu-Voineşti= limonadă dulce pentru copii, prostie şi suferinţă faţă de problemele artistice¹²⁶... în aceeaşi oală aruncându-i pe Cezar Petrescu şi Ionel Teodoreanu . Notez că Al. Brătescu-Voineşti a fost unul din scriitorii care a militat împotriva pericolului iudaic din presă, literatură şi arte, figurând pe lista neagră a presei evreieşti şi pe cea a iudeo-kominterniştilor de după 1945, pe lângă întreaga pleiadă de scriitori patrioţi începând cu Eminescu şi terminând cu Radu Gyr sau Vasile Militaru.

• Octavian Goga: ...Infiltraţia lui Israel a cucerit metodic tara - comerţ, industrie, bănci, moşii, gazete şi literatura unde a atins cel din urmă popas, intrând astfel în templu; aşa ca trecerea de la gazetă la literatură s-a făcut pe nesimţite¹²⁷.

Goga citează "antologia" celor 60 de scriitori evrei în care este lansat "Bardul naţional" Leopold Goldstein, cu pseudonimul Camil Baltazar. Este epoca în care sub acoperirea şi în osanalele presei iudaice sau iudaizate, evreii pătrund masiv în teatru, operă, artele plastice, muzica şi muzicologie, dar mai ales în care se erijează în directori de opinie încercând să monopolizeze critica literară, de arte plastice, de teatru şi muzică. Fără forţă, fără patul germinativ al ethosului, fără forţa proteică a culturii şi artelor populare, talente speculative şi interpretative, evreii nu înseamnă mai nimic în domeniul creaţiei; dar prin critică încearcă să distrugă creaţia naţională şi s-o substituie cu manufactura iudaică din România, dar mai ales de peste hotare. Că puzderia de iudeo-manufacturieri a fost regula şi că excepţia au format-o creatori evrei sau critici de artă, sau mari oameni de cultură profund ataşaţi poporului român şi culturii sale naţionale este un adevăr care trebuie subliniat cu toată obiectivitatea, dar cum capitolul analizează războiul psihologic dus de evreime împotriva poporului român, excepţia nu intră deocamdată în atenţia autorului.

• Dr. A. Balotă despre literatura şi artele decadente: ... o infiltraţie lentă de spirocheţi ce caută să paralizeze toţi centri nervoşi ai trupului etnic¹²⁸...

• Dr. N. Minovici: ...ne-am ocupat de protecţia animalelor, dar n'am întemeiat o societate care să pună frâu imoralităţii exprimata prin teatru, cinema şi literatură pornografică.¹²⁹

• Pictorul Constantin Vlădescu: ...În literatură şi în artă, superficialul, meschinăria, platitudinea, grosolănia, trivialitatea, pornografia, au fost promovate pe planul marilor cuceriri ale spiritului... şi ca atare cubism, dadaism, futurism, primitivism şi nesfârşitul şir de reţete inventate peste noapte în laboratoarele impertinenţei sterile, au scos capul pe rând la lumina zilei în urlete de trâmbiţe şi surle, cu reclamă desfrânată în presa lor (n.n. a evreilor) complice şi conştientă de valoarea destructivâ a acestor atentate la bunul gust şi bunul simţ, la temelia edificiului moral ridicat cu pioasă râvnă în decursul secolelor de cultură şi civilizaţii.

• Sextil Puşcariu: ...aceeaşi sete de sensibilitate libidinoasă o găseşti la ţigani şi la evrei când vor să facă arta^l31 .

• Nichifor Crainic: ...jidanii fabrică revistele pentru lectura copiilor noştri şi opera de distrugere a sunetului românesc începe tocmai de la copiii de şcoală. Jidanii au acaparat trei sferturi din cartea didactică, ceea ce înseamnă milioane de vehicule pe an pentru a turna aceeaşi otravă iudaică în generaţiile tinere, desfiinţându-le din pruncie... Evreii dictează prin editurile pe care le deţin; prin "idealurile" de artă josnică pe care la insinuează; prin trustul criticei care susţine tot ce e pornografie şi defăima tot ce e valoare reprezentativă românească, prin reclama turbată în junii tuturor "operelor" de destrămare sufleteasca¹³².

• Al. Cazaban: ...casele de editura "fără perdea"se aseamănă cu casele de toleranţă, unde editorul e în funcţie de adevărat proxenet - făcând din literatură un fel de damă de consumaţie care se lăfâieşte impudic în vitrinele librăriilor din centru şi de la periferie¹³².

• Nicolae Iorga: ...Cartelaţi pentru teatre, cartelaţi pentru ziaristică şi pentru literatură, evreii sunt azi stăpânii cinematografelor. Se poate să le convie a face o naţie de nebuni, de criminali şi de dezmăţaţi, dar noi nu o putem îngădui.134

• Din 13 teatre bucureştene, doar 4 sunt româneşti şi din 57 de cinematografe numai 11 au proprietari români, restul aparţin evreilor, în toată ţara existau 465 săli de cinematograf din care 66 aparţineau românilor. Cele 50 de case de filme au fost în întregime evreieşti, fiind cartelate într-un sindicat - cartel care dispunea dictatorial de distribuirea filmelor. Cele 3 case de filme româneşti EDISON-film proprietar Marinescu; O.C.R.-film proprietar Dumitrescu şi Stan lonescu şi B.D.C.-film proprietar N. Gâlcâ aflate în minoritate zdrobitoare, abia au putut supravieţui concurenţei sindicatului-cartel evreiesc.

• Violent sau insinuant, prin corupţie şi persuasiune, prin legături politice, evreimea a folosit toata gama metodelor oculte spre a dobândi supremaţia în teatru şi operă. In anul 1930 la studioul Teatrului Naţional din piaţa Regele Carol s-a montat un spectacol comemorativ dedicat scriitorului francez amic al românilor, Robert de Flers. Prin manipulări de culise un rol principal a fost atribuit unei actriţe evreice, fapt care a prilejuit o manifestaţie studenţească viguroasă, studenţimea considerând că acţiunea este provocatoare... Opera Română primea o subvenţie de 25 000 000 lei de la stat şi 3 000 000 lei de la Municipiul Bucureşti, buget tentant pentru evreimea din România. Aşa se face că omul numărul unu al operei ajunge un cântăreţ de mâna şaptea, fluierat şi huiduit de public: Ruhăm Rudolf, zis Radu Steiner care la începutul stagiunii 1929-1930 elimină din instituţie artiste şi artişti români ca: Alexandru Feraru, Constanţa Dobrescu, Alexandra Elefterescu, Nina Botez, Edgar Istratty, V. Rabega, Stefanovici Cristescu, umplând scena cu evreii: Algazi, Leon Blum, Eugenia Babad, Araţi, Bein, Rosensten. Acelaşi Ruhăm Steiner ajuns şi regizor îl concediază pe maestrul Massini şi în locul lui fl numeşte pe Leon Blum, păstrând pentru sine monopolul traducerii unor opere străine într-o românească-idiş, plină de trivialităţi precum în "Cavalerul rozelor", traducere şi interpretare primite cu huiduieli. Notăm că excelenta solistă Alexandra Feraru este soţie de ofiţer, invalid de război şi ar fi trebuit să cânte alături de celebrul bas Şaliapin, fiind înlocuită cu o mediocritate străină: Laura Kohanska impusă de Solomon Bisker, un evreu de influenţă. Protagoniştii operei: G. Niculescu-Basu, Jean Atanasiu, George Folescu contrasemnează un memoriu adresat primului ministru semnat de 400 de artişti, cerând să se pună capăt iudaizării instituţiilor româneşti de cultură şi artă.

• În 1930 directorul societăţii de radiodifuziune era evreul Herşcu Blazian.

• Loja în exclusivitate evreiască B'nai Brith, şedinţa din 26 decembrie 1925 după-amiază, intervenţia "fratelui" dr. Baubergher: ...şi apoi există o altă organizaţie de tineret: e Haşamer Hazair. Aici vin în contact studenţi şi elevi care au principii şi care aspiră la un ideal mare şi frumos. Aceşti tineri nu fumează, nu beau alcool şi şi-au impus singuri principiul abstinenţei sexuale... Gândiţi-vă că aici, într-un oraş ca Bucureşti, există totuşi tineri care luptă pentru curăţenia sexuală, care renunţă la alcool, căutând cu dragoste şi energie către idealul vechi, ebraic...135

EFECTE CONSECINŢE (2) Dacă războiul psihologic total purtat de evreime împotriva poporului român, culturii şi spiritualităţii sale a reuşit să destabilizeze o parte din intelectualitate care nu a recepţionat semnalele NAŢIONALULUI aflat în pericol de moarte, cedând tentaţiilor oferite de evreime începând cu cosmopolitismul, continuând cu pornografia şi terminând cu încercarea de deromânizare a culturii naţionale; în măsură zdrobitoare el a avut un efect invers decât cel scontat, radicalizând intelectualitatea naţionalistă care a creat organisme specifice culturale, spirituale şi politice pentru apărarea fiinţei naţionale. Această intelectualitate a explorat în adâncime şi a exploatat în mod superior filonul etnic de mare şi inegalabilă originalitate şi unicitate, îmbogăţind tezaurul ştiinţelor, artelor, literaturii cu opere devenite clasice, demonstrând derizoriul pseudo-culturii şi pseudo-artelor manufacturate în atelierele evreieşti. O simplă punere în paralel a numelor intelectualilor naţionalişti cu cele ale evreilor slujind războiul psihologic, demonstrează nulitatea acestor agenţi ca şi inexistenţa lor în cultura româneasca.

• Nicolae Iorga şi Brociner; Lucian Blaga şi I. Blumenfeld zis I.B. Ilarion; Nae lonescu şi Herş Cutzman zis H. Creţeanu; Mircea Vulcănescu şi Avrum Kendler zis A. Gândea; Octavian Goga, Radu Gyr, Mircea Eliade, Topârceanu, Arghezi, Mehedinţi, C. Râdulescu-Motru, doctorii Cantacuzino şi Gh. Marinescu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Brâncusi, Lupaş, Al. Lepădatu, Silviu Dragomir, Ovid Densuşianu. Vasile Pârvan, Horia Hulubei, Emil Racoviţă, Al. Philippide, Hortolomei, Călinescu, Petre Andrei, Gh. Bogdan-Duică, Şerban Cioculescu. Vladimir Streinu, Tonitza, Marius Bunescu, Nicolae Dârâscu, Gh. Petraşcu, George Enescu, Mariana Ventura, citez la întâmplare scriitori, pictori, oameni de ştiinţă, critici literari, filologi, actori ai NAŢIONALULUI, nu putem înscrie aici întreaga pleiadă a culturii naţionale interbelice căreia i se opune Avrum Brauer Rosenfeld zis Const. Graur, Ghidale Gherş Brauer zis Gr. Graur, Burâh Leizarovici zis Barbu Lăzârescu, Alter Moise sin Ghidale zis Al. Gruia, Froite Adelstein zis Felix Aderca şi aşa mai departe. Manufactura evreiască, maculatură derizorie a poluat temporar şi numai la suprafaţa cultura românească reuşind două lucruri: să aducă noi câştiguri financiare evreimii şi să introducă viermele îndoielii în conştiinţele slabe, în acelaşi timp războiul psihologic purtat de evreime împotriva românilor a radicalizat tineretul studios şi conştiinţele naţionale care s-au solidarizat într-o uriaşa mişcare patriotică de masse, Mişcarea legionară; consecinţă directă a încercării evreimii mondiale de a transforma România într-o Judenland.