Romania ca o prada - Radu Theodoru

IUDEO-COMUNISMUL

De la început fac distincţia netă dintre iudeo-comunismul bolşevizant şi kominternist dominant până în deceniul 3 şi mişcarea muncitorească destabilizată, deturnată şi intoxicata de acesta. Comunismul din România a fost o marfa evreiască de import. Lucrul reiese clar din analiza structurii conducerii partidului comunist al anului 1921; al delegaţiilor acestuia la diferitele congrese organizate de Komintern, al fracţiunilor fugite peste hotare.

Se ştie că în 1920 o delegaţie a socialiştilor români a plecat în URSS spre a participa la lucrările Congresului II al Internaţionalei a III-a comuniste. La Harkov delegaţia s-a întâlnit cu Cristian Racovski, mare mili­tant socialist "român" ajuns în fruntea Ucrainei sovietice şi membru marcant al Internaţionalei, care a încercat să impună delegaţiei lista viitorilor conducători socialişti-comunişti din România, iar la Moscova a fost tutelată de evreul Apfelbaum zis Zinoviev şi de Buharin lângă care se afla şi un reprezentant al Federaţiei Comuniste Balcanice - Şablin. Menţionez că socialistul Ioan Flueraş n-a fost acceptat la discuţii pentru vina de a fi participat la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, la Consiliul Diligent şi a fost semnatar al Tratatului de pace de la Versailles. De la început Kominternul îşi explică poziţia faţă de România Mare, stat considerat imperialist, impune subordonarea socialist-comuniştilor faţă de Federaţia Comunistă Balcanică şi impune lista conducătorilor comunişti, în zdrobitoare majoritate evrei, evrei-unguri şi alţi minoritari. Delegaţia formată din Gheorghe Cristescu, Constantin Popovici, A. Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvan, David Fabian s-a supus servitoreşte tuturor poruncilor date de iudeo-kominterniştii de la Moscova.

• În 1921 la al III-lea congres al Kominternului, singurul membru din delegaţia peceristă ales ca membru al Comitetului Executiv al Internaţionalei comuniste a fost evreul Gelbert Moscovici. Au participat 14 militanţi comunişti reprezentând un grup de emigranţi aflat în URSS şi alt grup fugit din ţară. lată-i: Gelbert Moscovici, Dobroceaev zis Bonaparte, Al. Starâi zis Bodeev, N. Gorniski zis Turcescu, C. Palade zis Georgescu, Saul Ozias zis Sandu, Al. Lichtblau zis Hugo şi încă unul de acelaşi calibru cu numele pierdut prin arhive¹⁴⁰.

• La congresul al II-lea al PCR, Marcel Pauker a prezentat un referat în care a afirmat: caracterul balcanic economic-politic-social al ţârii noastre care e un judeţ al Balcanilor ¹⁴¹ .

• Kominternul a dat sarcină PCR-ului să acţioneze pentru: ...autodeterminarea până la despărţirea unor provincii de statul existent¹⁴².

• Cu începere din 1924 Comitetul Central al PCR, ziarele, organele teoretice de presă ale acestui partid iudaizat la vârf: SOCIALISMUL; MUNKAS; LUPTA COMUNISTĂ; LUPTA DE CLASĂ; propagă ideile Kominternului, adică România este un stat multinaţional şi militează pentru autodeterminarea minorităţilor, vizând ungurii din Transilvania şi mixtura iudeo-găgăuză-rusească din Basarabia.

• Din conducerea PCR în acel timp: Elek Koblos -secretar general, Marcel Pauker, David Fabian, H. Sternberg, M. Kohane, I. Fonagy, Al. Dobrogeanu-Gherea, B. Stefanov, S. Margulies, H. Gherstein.

• Agentura iudeo-comunistă din ţară acţionând sub masca partidului comunist a sprijinit prin toate mijloacele politica iudeo-bolşevicilor de la Moscova de a dezmembra România Mare. La Congresul al III-lea al PCR ţinut la Viena în 1924 se aprobă din nou tezele Congresului al V-lea al Internaţionalei Comuniste conform cărora, citez: ...România este un stat tipic cu multe naţiuni rezultat al ocupării unor teritorii străine, de unde sarcina PCR de a lupta pentru autodeterminarea până la despărţirea de statul român. Din rezoluţia acestui congres iudeo-maghiar ţinut sub firma partidului comunist din România dincolo de hotarele ţării: ...România capitalistă prin rezultatele războiului imperialist mondial, prin "unirea tuturor românilor" şi-a supus însemnate părţi din naţiuni dezvoltate politiceşte, economiceşte şi culturaliceşte, şi în felul acesta din stat naţional a devenit stat de naţionalităţi... Partidul Comunist trebuie să lupte cu hotărâre împotriva anexării violente a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi Dobrogei şi să sprijine în chip practic lupta pentru eliberarea şi independenţa lor naţională...¹⁴³ Unul din cei care au redactat rezoluţia de mai sus este şi Al. Dobrogeanu-Gherea, agent evreu al iudaism-bolşevismului din Rusia, desemnat în conducerea partidului iudeo-comunist din România la congresul de la Viena alături de Elek Koblos, secretar general, Boris Stefanov, Pavel Tcacenko, Willi Roth, H. Sterberg şi alţi coreligionari numiţi de komintern.

• La ordinul kominternului, tot în 1924 se ţine la Viena conferinţa Federaţiei Comuniste Balcanice cu participarea din ordin, a Ungariei, participare vizând direct România. Cităm din scrisoarea confidenţială din 28 aprilie 1924 a F.W.B. Coleman, de la legaţia SUA din Riga adresată secretarului de stat al SUA: ...Am onoarea să va înaintez o informare confidenţială (IS/2) referitoare la Conferinţa Federaţiei Balcanice a Internaţionalei Comuniste... Programul a prevăzut discutarea următoarelor probleme: coordonarea activităţii comuniste din Balcani... desfăşurarea propagandei în favoarea retrocedării Ungariei a fostelor ei teritorii deţinute acum de România, agitaţie anti-românească... Ungaria a fost desemnată pentru a participa la Federaţie în vederea intensei Kominternului de a începe propaganda în favoarea separării de România a ţinuturilor pe care România le-a obţinut după război. Această propagandă urmează să înceapă din fondurile special alocate de IKKI. Sediul Consiliului Federaţiei va fi la Viena unde funcţionează şi centrul pentru propagandă anti-româneascâ. Programul propagandei propus spre a fi discutat a fost stabilit de Biroul organizatoric al IKKI în termenii următori:

1. - Desfăşurarea propagandei în favoarea reîntoarcerii la Ungaria a Transilvaniei.

a. printre comuniştii şi muncitorii din România.

b. printre locuitorii Transilvaniei şi cercurile antiromâneşti ale burgheziei maghiare.

2. - Organizarea de greve, etc. pe baze politice.

3. - Propaganda în armata română, în special printre cei născuţi în Transilvania...

... Kominternula alocat 80 000 ruble-aur pentru a fi dat tovarăşului Max Hammer pentru propagandă şi pregătirea congresului .

• Informarea (IS/2) făcută de la Riga de Coleman secretarului de stat al SUA este urmarea chemării la Moscova în toamna lui 1923 a şefilor agenturii iudeo-comuniste din România, cărora li s-a ordonat să înceapă propaganda pentru autodeterminare prin plebiscit a Basarabiei şi Transilvaniei, cu trecerea Basarabiei în componenţa URSS, lucrare făcută pe faţă de ziarele SOCIALISMUL ŞI MUNKAS. Organizaţia PCR-ului din Basarabia nu se subordona acestuia, având legături directe cu Kominternul. De fapt PCR-ul anilor 1922-1924 era prin vârfurile sale iudeo-maghiare o agentură kominternistă, antinaţională, care în anul 1924 a încercat să dezmembreze starul naţional unitar România Mare prin forţă, montând o intervenţie armată cunoscută sub numele impropriu de Răscoala de la Tatar-Bunar. Documentele date publicităţii de Institutul de istorie al PCR în perioada 1980-1986, ca şi sintezele istorice afirmă că atât Elek Koblos - secretarul general al PCR, cât şi conducerea organizaţiei din Basarabia n-ar fi ştiut nimic despre pregătirea şi execuţia loviturii de la Tătar - Bunar, lucru infirmat de circulara din 20 iulie a Comitetului Executiv al Kominternului trimisă Comitetelor Centrale ale partidelor comuniste din Polonia, Lituania, Estonia, România, Cehoslovacia şi Iugoslavia, După eşuarea tratativelor oficiale româno-sovietice în problema Basarabiei, Moscova a ales calea subversiunii, a războiului psihologic care să se transforme într-un război civil susţinut masiv de peste Nistru. Instrumentul-armâ a fost partidul comunist din România.

TATAR-BUNAR. Războiul psihologic împotriva unităţii naţionale a fost declanşat de partidul iudeo-bolşevic în februarie 1924. In 20 iulie Biroul Executiv al Kominternului consideră că în urma campaniei de presă iudeo-bolşevică şi a acţiunilor subversive, starea de spirit din România este favorabilă declanşării unei răscoale generalizate care să conducă la dezmembrarea României Mari, în pofida faptului că poporul român dăduse 800 000 de jertfe cu 6 ani în urmă spre a-şi realiza comandamentul naţional milenar; demonstrând încă o dată că iudaismul internaţional ori sfidează istoria, ori nu cunoaşte nimic din specificul etnic al poporului român. Ca întotdeauna, iudeo-bolşevismul ridică minciuna la rang de politică de stat. Cităm din sus-numita circulară: ...Comitetul Executiv al Internaţionalei Comuniste se grăbeşte a comunica tovarăşilor din partid că proletariatul rus este ameninţat de complicaţiuni de război din partea României... Mă abţin de la orice comentariu care ar conduce în zonele lizibilului. Atât de tare ameninţa România colosul transformat în abator uman încât, cităm în continuare: La frontiera României în localităţile: 1) Moghilev; 2) lamopol; 3) Râbniţa; 4) Slobodea; 5) Razbelnaia; 6) Odesa, urmează să fie date persoanele folositoare activităţii partidului, care sunt ameninţate de autorităţile locale. Aici se vor fixa puncte de primire şi transportării mai departe a persoanelor ce urmează să fie ascunse. In urma rugăminţii comuniştilor din Rusia Albă, Ucraina şi România, Comitetul Executiv a înfiinţat în aceste regiuni detaşamente armate. In ele se vor concentra comuniştii pentru luptele cu guvernele statelor lor cu armele în mâini...¹⁴⁵

Documentul este o dezinformare abilă menită să acopere acţiunea de forţă planificată, s-o motiveze şi să recruteze o "forţă internaţională" de intervenţie.

• La 8 august 1924 se elaborează planul de declanşare a operaţiunilor zise "revoluţionare" din România. Preşedintele planificatorilor, V. Kolarov, membru al Comitetului Executiv al Kominternului. Cum consider acţiunea de la Tatar-Bunar ca pe expresia tipică a uneltirilor iudeo-bolşe,vice împotriva unităţii naţionale, dezvăluind până la ultimele consecinţe obiectivele războiului psihologic, citez pe larg din Proiectul de Operaţie al comuniştilor din România aprobat de Comitetul Executiv al Internaţionalei Comuniste la 8 august 1924, subliniind că după părerea mea, iudeo-comuniştii din România erau implicaţi adânc în alcătuirea planului şi aveau misiuni exacte în desfăşurarea lui. Citez:

De acord şi împreună cu secţia comunistă balcanică, cu participarea reprezentanţilor comunişti de seamă, sub preşedinţia secretarului general Kolarov, în ziua de 8 august la sediul Kominternului s-a aprobat următorul plan de acţiune în România, aplicabil în prima zi a lunii septembrie a. c.

Ca principiu s-a admis că în toate acţiunile ce vor avea loc în statele din Balcani, Uniunea Sovietica să nu participe oficial. Ajutorul efectiv, cu oameni şi mijloace materiale este dat numai de comunişti grupaţi în cen­tre, care-şi iau asupră-şi responsabilitatea pentru ei. Planul se reduce la următoarele acţiuni: întreaga Românie este împărţită în cinci zone: Prima zonă, sau cea de Nord, cuprinde raionul Bucovina, în care, drept focare de propagandă şi cen­tre pentru viitoarea revoluţie se indică: Cernăuţi, Comeanca, Beiţina, Pârcani, cu direcţia generală spre Iaşi. Ca punct central de operaţie apare Comeanca, întrucât grupul de acolo are îndatorirea să azvârle în aer podul de pe linia ferată Cernăuţi-Paşcani fapt datorită căruia Bucovina va rămâne izolată de restul ţării. De acolo, înaintarea generală de-a lungul căii ferate are direcţia spre sud, în special spre Iaşi, unde trebuie să se facă legătura cu teritoriul sovietic şi anume cu forţa organizată de Znamenski, în grânarul Basarabiei. Acest detaşament urmează să treacă peste Nistru ceva mai la sud de Raşcola, distanţa cea mai scurtă între lagorlâk şi Iaşi. în fruntea detaşamentului stă Maevski, cu cartierul general la Subotina.

A doua zonă e Basarabia propriu-zisă. In raionul Basarabia nu se presupune nici o acţiune de seamă. Numai la sud, aproape de vărsarea Nistrului până la gura Dunării, va trebui să aibă loc partea principală a revoluţiei. Drept câmp de operaţii apar: Tusla, Tatar-Bunar, Vâlcov şi Cărţoi.

In acest punct sunt pregătite de mai înainte depozite de muniţiuni şi ele apar ca puncte de reuniune ale prietenilor organizaţi, care odată uniţi cu Terente(n.n. celebrul bandit) trebuie să înainteze spre Galaţi cu scopul de a-1 ocupa.

Ca loc de concentrare al grupurilor este indicat Ismail-Chilia-Reni de unde urmează să se dea atacul general Brăilei şi Galaţiului. În acest raion trebuie să aibă loc evenimente de seamă. Detaşamentul de ajutor din teritoriul sovietic urmează să treacă graniţa în raionul Olăneşti-Budaki-Tusla.

A treia zonă, Sud-Răsărit, cuprinde Dobrogea românească şi întreaga Silistră. Ca centru al revoluţiei este indicat Călăraşi-Silistra-Mânăstirea. In aceste puncte se concentrează detaşamentele revoltate care, din raionul Călăraşi-Silistra-Olteniţa urmează să facă demonstraţie la Budeşti cu scopul de a ameninţa Bucureştiul. In acest raion acţiunea principală va fi desfăşurată la răsărit de Feteşti, unde trebuie să se rupă calea ferată şi să se mineze podul de pe Dunăre, fapt care ar avea ca urmare izolarea ţinutului de pe lângă Marea Neagră de România. In acest raion se pune mare speranţă în lipoveni care au făgăduit adeziunea lor şi o parte chiar au intrat în detaşamentele lui Terente, conducerea acestui grup, împreună cu detaşamentele sosite din teritoriul sovietic pe uscat este încredinţată lui Kotovski supranumit cel Gros. Debarcarea este condusă de Godlevski-Gadilo, supranumit Gremncevski.

A patra zonă cuprinde raionul Banat şi Ungaria de răsărit. Ca centru se indică: Lugoj, Simeria, Caransebeş. Aici nu este de presupus o revoluţie pe faţă, întrucât acest raion nu reprezintă o importanţă strategică. Centrul operativ se sprijină pe iredentiştii unguri, dându-şi consimţământul lor la un atac comun, dar urmărind numai interesele lor naţionale.

Tot astfel în zona a cincea, care cuprinde partea de Nord, Ungaria răsăriteană şi Transilvania au centrul la Cluj-Dej şi Oradea. Aici pot avea loc numai demonstraţii, desfăşurându-se numai acţiuni mici cu detaşamente de lucrători şi ţărani.

Conducerea generală a operaţiei în zona întâi şi a cincea au luat-o asupra lor tov. Bădulescu (n.n. să fim foarte atenţi, Bădulescu fiind numele conspirativ al evreului din conducerea PCR Gelbert Moscovici, fapt care demonstrează clar complicitatea Comitetului Centrai al PCR în 1924 la planul şi acţiunile armate de dezmembrare a României) Zicinski, Rarenciuc şi Koz.

In a doua zoni German, Goldstein şi Griitzenberg.

In a treia şi a patra, tovarăşii Kalifarski, Rankevici, Mironovici Ivan, Karl Koz şi Weisenbrog.

Conducerea generala a revoluţiei, Comitetul Executiv o încredinţează troicii speciale compusă din tovarăşii Bădulescu (Gelbert Moscovici), Goldstein şi Kalifarski..

Aceasta trebuie sa înceapă între 10-15 septembrie. Atacurile cele mai îndârjite trebuie să aibă loc în prima zonă, pentru ca reuşita lor acolo să atragă atenţia tovarăşilor din Galiţia. In chipul acesta, reuşita din Bucovina să fie semnalul pentru revoluţia din Galiţia unde terenul este deja pregătit în proporţii destul de mari.

Răscoala din zonele a întâia, a patra şi a cincea trebuie sa înceapă la o săptămână după desfăşurarea revoluţiei din zona a doua şi a treia¹⁴⁶.

Cu toate că Planul de Operaţii vorbeşte de la sine, că el demască intervenţia brutală în treburile interne a iudeo-kominterniştilor şi aşa-zisul export de revoluţie, îmi îngădui câteva comentarii:

1. Acţiunea a fost op­era comună a iudeo-comuniştilor din România şi a iudeo-kominterniştilor care au primit de la cei dintâi datele interne necesare alcătuirii planului, punându-l şef suprem pe evreul din România, Gelbert Moscovici.

2. Întregul plan slujeşte ruperii Basarabiei şi Bucovinei de Patria Mamă în ideea.câ la "revoluţie" se va ralia Galiţia, restul operaţiilor de pe teritoriu fiind doar diversiuni, regimul comunist din Ungaria fiind anulat de trupele române, ca mai apoi mişcarea comunistă să fie interzisă de regentul Horthy, astfel că în Ungaria de răsărit nu existau forţe comuniste capabile să intervină.

3. Autorii Planului îşi trădează intenţiile şi prin numirea de "revoluţie" a ceea ce se aşteptau să se întâmple în Bucovina şi Basarabia, şi de "răscoală", pe restul teritoriului românesc.

4. Baza socială a "revoluţiei" era fixată pe evreimea numeroasă din Bucovina şi Basarabia, pe lipoveni şi pe alţi minoritari din sudul Basarabiei, complici la ascunderea armelor şi muniţiilor trimise peste Nistru.

5. Logistica şi comandourile erau furnizate de URSS

DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR. Din întregul plan al Kominternului şi al iudeo-comuniştilor din România nu s-a realizat decât o înfruntare armată în sudul Basarabiei, pe restul teritoriului naţional neînregistrându-se nici o mişcare semnificativă. Citez din comunicatul guvernului privitor la aceste evenimente: ...În ziua de 12 septembrie, un număr de 30 indivizi veniţi pe mare în sudul Basarabiei, au atacat localitatea Nicolaevsca la ora 12 din zi, izolând comuna prin tăierea firelor telegrafice şi telefonice şi omorând pe primar, pe soţia sa, doi jandarmi şi un locuitor. Aceiaşi cetăţeni au mai prădat pe negustorii veniţi la târg şi, încărcând trei căruţe cu mărfuri le-au ascuns în bălţile din regiunea lacului Saşi. In zilele următoare, aceiaşi indivizi, susţinuţi de complici pe care îi aveau în această regiune, au atacat satele Tatar-Bunar, Cişmele, Neraşoi şi Golileşti, jefuind şi terorizând populaţia pentru a o asocia la actele lor şi a o ridica contra autorităţilor. Trimiţându-se trupe din Ismail pentru urmărirea şi capturarea indivizilor, ordinea a fost pretutindeni restabilită.

Populaţiunea locală a dat autorităţilor un concurs hotărât la descoperirea complicilor şi restabilirea ordinei... Ancheta a stabilit că ei erau înzestraţi cu arme şi muniţiuni introduse în mod clandestin de peste hotare...¹⁴⁷

• Din rezoluţia Comitetului regional Basarabia al P.C. din România, 12 iulie 1925: ...O condiţie indispensabilă a unei asemenea acţiuni comune este însă renunţarea categorică la gândul de organizare a revoluţiei, dincolo de Nistru... orice acţiune care ar fi însoţită de promisiuni nejustificate, ca de exemplu intervenţia Armatei Roşii aşa cum a fost cazul aici, ar atrage după sine numai sacrificarea fără sens a forţelor revoluţionari.

• Din Enciclopedia sovietică moldovenească: ...Detaşamentele revoluţionare în frunte cu conducătorul raional de partid din sudul Basarabiei A. Kliuşnikov şi a tovarăşilor lui de luptă I. Batişcev, L. Turcanu, 1. Bejanovici, N. Lisavoi, G. Cernenko, F. Balt ş.a. au opus o rezistenţa dura asupritorilor, în detaşamentele de răsculaţi luptau cot la cot ucrainieni, moldoveni, ruşi, bulgari, găgăuzi... Răscoala a fost un răspuns direcţia refuzul României regale de a accepta propunerea sovietică făcută la Conferinţa de la Viena..149

Acţiunea de la Tatar-Bunar a fost de fapt o diversiune cu scopuri multiple: să sondeze starea moral-politică a basarabenilor abia uniţi de 6 ani cu Patria Mamă, să răspundă refuzului României de a organiza un plebiscit solicitat de ambasadorul URSS la Berlin, Krestinski; să destabilizeze Bucovina şi Galiţia, să demonstreze opiniei publice mondiale că basarabemi doresc unirea cu URSS-ul. Au fost arestate 800 de persoane; au fost aduşi în faţa justiţiei militare 287 de arestaţi dintre care au fost condamnaţi doar 85 prin sentinţa din 3 decembrie 1925 a Consiliului de Război al Corpului III Armatâ-Chişinău.

TERORISMUL IUDEO-BOLŞEVIC. Terorismul şi anarhismul au făcut parte integral din războiul total dus de evreime împotriva statelor naţionale, fiind concentrat pe etape asupra statelor-ţintă aşa cum a fost Rusia ţaristă. De la ţarul Pavel I strangulat de francmasoni la Nicolae I otrăvit de medicul său Mandel, evreu botezat, la asasinarea ţarului Alexandru al II-lea organizată la Londra de evreii Libermann, Goldemberg şi Zukerman şi executată de evreica Hesia Helfman, la ţarul Alexandru al III-lea otrăvit de medicul evreu Zaharin, de la comandantul garnizoanei Moscova, generalul Trepov, asasinat de evrei ca Vera Sasulici la ministrul de interne Sipiaghin asasinat de evreul Bogolepov, terorismul evreiesc în Rusia face carieră strălucită, culminând cu terorismul oficializat de revoluţia iudeo-bolşevică, transformat în holocaust împotriva poporului rus, ucrainean şi al tuturor popoarelor musulmane şi creştine din imperiu.

In România terorismul iudeo-francmason şi iudeo-bolşevic au vizat asasinatul politic la nivelul vârfurilor guvernamentale şi asasinarea reprezentanţilor ordinei publice spre a destabiliza, înspăimânta şi imobiliza administraţia, poliţia, jandarmeria şi armata. Nici până astăzi nu sunt lămurite morţile misterioase ale lui I.I.C. Brătianu pe care Alianţa Universală Israelită şi evreimea din România l-au declarat inamic de moarte şi a poetului Octavian Goga după un banchet la Cluj, care in timpul scurt cât a fost prim-ministru a luat măsuri drastice împotriva presei evreieşti şi a reţelei monopoliste evreieşti care stăpânea economia naţională.

• Eugene Delahaye în volumul "UN REPORTAGE DANS LEŞ LOGES MACONIQUES" pag. 266-267, vorbind de întâlnirile cu un francmason din înalta ierarhie: ...De multe ori îmi spunea în scrisori şi în întrevederile pe care le-am avut cu el: Fiţi atent asupra României... francmasoneria şi-apus ochii pe România. Dădeam puţină importanţă acestor recomandări repetate - când acum câteva săptămâni - citii în scrisoarea sa acest post-scriptum: V-am spus adesea să fiţi atent asupra României. Reţineţi ce v-am spus. Peste puţin veţi auzi vorbindu-se de Brătianu...

A doua zi, exact a doua zi, o telegramă ne anunţă moartea aproape subită a primului ministru român.

• Ziarul ORDINEA Nr. 513 an III din 22 august 1930, articol semnat Burileanu: ...Nu ne putem închipui sa rămână nedescoperite anumite conciliabule de la Făgăraş, urmate de o tragere la sorţi şi de o execuţie ce trebuia să aibă loc, dar, pe care moartea neaşteptată a luil.l.C. Brătianu a făcut-o inutilă.

• Fluturaş electoral tipărit de Buchdrucherei GMSH- Cernowitz (Cernăuţi):

Fii ai lui Israel

Alegerile pentru comună se apropie. Fiţi vigilenţi, ochiul să fie viu şi fără cruţare (Raschi, Esod, 14)

Guvemul liberal al lui Brătianu, voieşte să extermine Neamul Evreesc. Brătianu întreţine şi patronează din umbră bandele de huligani. Brătianu este criminalul nostru. Brătianu a tras sabia contra noastră, dar de aceeaşi sabie va muri...

...Poporul ales şi cel mai vechi ăl lui Israel, nu a fost şi nu va fi niciodată învins, iar cei care vor încerca numai să se atingă de noi, îi vom distruge fără cruţare şi făra milă.150

• Un evreu Max Goldstein pune o bombă în Senat.

• Justiţia militară a dat 6 350 de ani închisoare între 1920-1936 celor 896 de terorişti, agenţi şi agitatori comunişti, dintre care 98% au fost evrei. Terorismul iudeo-bolsevic a fost întreţinut mai ales în Basarabia ca o componentă a ră2boiului psihologic după ce lovitura de la Tatar-Bunar a dat greş, spre a destabiliza întregul ţinut, a paraliza autorităţile, a menţine focare perturbatoare şi a înspăimânta populaţia, infiltrându-i ideea că, de fapt, stă sub dictatura iudeo-comunismului moscovit. Până în 1936 au căzut victime actelor de terorism ca: ambuscade, asasinate, raiduri ale unor comandouri, acte concepute, organizate, sprijinite lo­gistic de peste Nistru, bazate pe o informare com­plexă făcută de iudeo-comuniştii din Basarabia organizaţi în bande teroriste, următorii:

- 886 grăniceri căzuţi în luptă cu teroriştii sau asasinaţi mişeleşte de teroriştii iudeo-bolşevici din Basarabia.

- 1259 soldaţi din jandarmerie

- 1197 poliţişti români

Numărul militarilor morţi în lupte sau asasinaţi se ridică la 3342 în care intră şi cei căzuţi în operaţiunile de la Tatar-Bunar, adică o treime din militarii români căzuţi în Războiul Independenţei; ceea ce demonstrează violenţa şi gravitatea terorismului iudeo-bolşevic care ameninţa unitatea teritorială a ţării.

• Teroarea iudeo-bolşevică din Basarabia este componenta teroarei crâncene dezlănţuită asupra ţăranilor români transnistreni, numărând peste l milion de suflete. Comisarii iudeo-bolşevici au pustiit satele, coloane de femei, copii, bărbaţi şi bătrâni au fost pornite spre Siberia, bisericile au fost transformate în grajduri pentru caii grănicerilor sau în magazii.

• Un episod revelator care pune în lumină complicitatea dintre bandele teroriste iudeo-comuniste din Basarabia şi autorităţile bolşevice de peste Nistru, care-1 aveau comisar politic al frontierei pe evreul Saphira, în vreme ce alt Saphira, francmason de data asta era consilierul intim al regelui Carol al Il-lea ai cărui soldaţi erau asasinaţi în Basarabia. Un alt Saphira este consilierul ex-regelui Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen.

• Decembrie 1932. Noapte. Ger. Pâclă. Nistrul îngheţat. Comuna Olăneşti din judeţul Cetatea-Albă se află între şoseaua Tighina-Cetatea Albă la câţiva kilometri de bălţile care preced Limanul Nistrului. Este un centru de atracţie pentru toate satele româneşti din zona apropiată de peste Nistru. Mai ales din punct de vedere religios. Dangătele clopotelor din satele basarabene Olăneşti, Purcari, Rascâeţi şi Tudora se aud limpede peste Nistru, acolo unde bisericile au fost profanate. Sătenii din trei sate din Transnistria se hotărăsc, ca sub conducerea a cinci preoţi rămaşi în ilegalitate, să treacă Nistrul spre a sărbători Naşterea Domnului cu fraţii basarabeni. Agenţii, iscoadele, spionii iudeo-bolşevici de dincolo şi dincoace de Nistru, află, vestesc grănicerii şi NKVD-ul. Coloanele de români transnistrieni se întâlnesc în Noaptea de Ajun în codrii Răscăieţilor. Peste 600 de femei cu copiii în braţe, sănii cu moşnegi, fete şi băieţi; bărbaţi, cad în ambuscada iudeo-bolşevicâ. Sunt tăiaţi cu săbiile, împunşi cu suliţele, împuşcaţi la gura ţevii. Sunt masacraţi 529 de români şi cei 5 preoţi ale căror cadavre au fost profanate. Scapă 86 de oameni care povestesc masacrul şi sunt audiaţi de autorităţi. Inmormântarea trupurilor sfârtecate barbar ţine 5 zile. Ecoul măcelului din pădurile Răscăeţilor revoltă o ţară întreagă. Autorii morali şi complicii, informatorii, agenţii iudeo-comunişti scapă nepedepsiţi.¹⁵¹

EFECTE. CONSECINŢE (4) Războiul total purtat de evreime împotriva poporului român şi componenta lui psihologică vizibilă în procesul de acaparare a presei, de distrugere a spiritualităţii naţionale, în francmasonerie şi terorism, şi-a atins doar parţial scopul final: împărţirea teritorială a României Mari în anii 1939-1940, prin pierderile suferite: Bucovina, ţinutul Herţa, Basarabia, Dobrogea de Sud, Transilvania de Nord-Est. Datorită subordonării României intereselor iudaice prin Carol al II-lea condus de camarila evreiască, am pierdut numai din Transilvania 43 492 km², o populaţie de 2 667 000 locuitori din care 50,2% erau români; l 303 002 ha teren arabil, l 074 466 ha fâneţe şi păşuni; 57 693 ha vii; 8 000 000 animale. Exploatarea resurselor de către Ungaria pe timpul celor 4 ani de ocupaţie a însumat 88 309 732 478 lei/1938.

Reacţia românească la procesul de cucerire colo­nială lentă a Rornâniei de către iudaism s-a manifestat prin radicalizarea naţionalismului în cultură şi arte; iar în politică prin partidele naţionaliste conduse de A.C. Cuza; Octavian Goga şi C.Z. Codreanu. In alegerile din decembrie 1937 partidul naţionalist "Totul Pentru Ţara" (legionar) a obţinut 437 378 voturi, adică 15,58% din totalul voturilor şi 66 de mandate, devenind al treilea partid ca număr de voturi şi parlamentari, fapt grăitor că opinia publică a conştientizat pericolul dominaţiei evreieşti şi s-a solidarizat împotriva lui, de la ţărani şi muncitori, la tineretul universitar şi intelectualii de toate categoriile, fără ca această solidarizare să devină un centru de forţă naţionalist decisiv, contra - terorismul politic al Gărzii de Fier nefiind acceptat de straturi largi ale populaţiei, dintr-o înţelegere aberantă şi anti-naţională a conceptului de toleranţă.

• Toleranţa şi ospitalitatea prost înţelese au fost cauzele principale ale uşurinţei instaurării colonialismului iudaic în România, fiind analizate de strategii războiului psihologic şi speculate până la ultimele lor consecinţe.

O PARANTEZA NECESARĂ: NUMERUS VALACHICUS

• Între 1920-1940 o buna parte din oamenii politici conştienţi de pericolul iudaizârii României, au propus programe de românizare, de valachizare a ţarii a cărei economie şi suprastructură erau dirijate şi stăpânite de evrei. In 1930 mulţi dintre membrii asociaţiilor profesionale din Bucureşti s-au organizat în Blocul Cetăţenesc pentru Salvarea Ţării sub conducerea profesorului G.R. Forţu. Unul din punctele programului spune: "Sprijinirea şi preferarea elementului român în toate domeniile de activitate¹⁵². Partidul Totul Pentru Ţară (Garda de Fier). Ştergerea datoriilor făcute de cămătari şi bănci. Democraţia cu sistemul său de partide este distructivă pentru unitatea naţionala a românilor, un sistem care transforma milioane de evrei în cetăţeni români... fiind pusă în slujba bancherilor şi capitaliştilor. Evreii reprezentau influenţa corupătoare în spatele politicii murdare, purtătorii ciumei capitaliste şi comuniste, ei erau exploatatorii românilor, distrugătorii culturii româneşti¹⁵³.

• Al. Vaida-Voievod introduce în programul Partidului Naţional Ţărănist adoptat în aprilie 1935, principiul NUMERUS VALACHICUS, principiu preluat de Frontul Românesc care preconiza constituirea unui stat naţional-autoritar, care nu putea fi naţional doar din punct de vedere politic, specificându-se in pro­gram că elementul românesc trebuie să fie stăpânul vieţii politice, economice şi sociale şi să fie dominant în toate ramurile publice şi de stat¹⁵⁴. Programul Frontului Românesc condus de Al. Vaida-Voievod aprecia că: elementul evreiesc neavând o stratificare sociala şi existând numai ca element comercial şi in­dustrial era bine instalat în departamentele industriale şi comerciale ale României, în detrimentul elementului naţional românesc... venitul naţional fiind de aproximativ 70% pentru minoritari şi 50% pentru români, cifre aflate în raport invers faţa de numărul populaţiei. A lăsa să se continue această situaţie însemna condamnarea la sărăcie permanentă a elemetului naţional...¹⁵⁵

Principiul NUMERUS VALACHICUS elaborat de Al. Vaida-Voievod este preluat într-o formă sau alta de majoritatea partidelor româneşti ca: Partidul Radical Ţărănesc, Partidul Naţional Creştin (Goga-Cuza) partid cu totul radical în privinţa evreilor din programul căruia reţinem: necesitatea unei legi administrative care să asigure dominaţia politică a românilor, includerea în Constituţie a principiilor unei legi a presei pentru asigurarea caracterului naţional şi onoarei profesionale, o Românie pentru români, supremaţia politică, eco­nomică şi culturală a naţiei dominante, eliberata de orice alt adaos parazitar, introducerea proporţiei numerice în sens etnic în cadrul tuturor întreprinderilor particulare din România şi foarte clar, citez: ...

• Elementul evreiesc care, datorită unor impulsuri extrateritoriale, dobândirii foarte recente a cetăţeniei române şi contactului lor cu influenţele provenite din statele cărora le-au aparţinut odinioară, formează elementul dezagregator, dăunător statului român, împotriva cărui element statul român are datoria de a apăra organizarea şi munca română... Pe plan cultural: conducerea şi supravegherea - în sens constructiv naţional - a întregii mişcări culturale din România (presa, edituri, teatre, cinematografe şi radio) prin crearea unui Minister al Propagandei... Românizarea oraşelor din România¹⁵⁴.

• Găsim principiul NUMERUS VALACHICUS la Partidul Naţionalist Democrat condus de Nicolae lorga, la Partidul Poporului condus de mareşalul Averescu, la Partidul Agrar, C. Argetoianu, la Liga Naţional Cor­poratistă; Mihail Manoilescu, la Partidul Naţional Lib­eral.

• Reacţia partidelor politice antebelice este una de principiu, fără eficienţa practică, neoperaţională în câmpul economic până în anul 1938 când, pe fondul marii mişcări antisemite europene având drept lideri Germania şi Italia, se încearcă în România o schimbare a raportului etnic de forţe din toate domeniile vieţii economice, politice şi culturale. Fără un program fundamentat ştiinţific raportat la întregul sistem al structurii, schimbarea a avut un caracter formal-administrativ, permiţând posedanţilor evrei să scoată peste hotare averi imense stoarse din munca românilor şi din patrimoniul lor naţional.

• În perioada interbelică, întocmai perioadei 1850-1870, clasa politică se face vinovată de complicitate cu evreii în exploatarea sângerosă a ţării şi a poporului român, o bună parte din ea lăsându-se coruptă prin mită, participare în consilii de administraţie, propulsare în posturi administrative, căsătorii cu evreice, totul sub patronajul regelui Carol al II-lea care de pe urma protecţiei făţişe acordată evreilor a ajuns cel mai bogat rege al Terrei.